Femeia care a vrut să-l încerce
O femeia, din cele ce au curiozitatea diavolească de a-i pune la incercare pe sfinţi, din dorinţa de a afla un motiv pentru a alcătui un pamflet la adresa preoţiei, atunci când a auzit de virtuţile Părintelui Nicolae, s-a hotărât să-l încerce. Într-o zi merse la biserica lui şi îi spuse : « Părinte, să vii acasă la mine şi să-mi faci patruzeci de Paraclise, deoarece am mari probleme familiale. Te voi aştepta în fiecare după-amiază ». « Cu plăcere, fiică », i-a răspuns Părintele. Apoi i-a luat adresa şi în ziua următoare a mers acolo. I-a făcut Paraclisul şi la sfârşit i-a dat zece drahme[o sumă de nimic, dat în bătaie de joc]. Părintele i-a luat fără să spună nimic. « Şi mâine te aştept », îi spuse femeia. « Cu plăcere », a repetat Părintele. A mers şi a doua oară, mort de oboseală şi bătrân cum era, şi a făcut iarăşi Paraclisul, iar ea i-a dat tot zece drahme. I-a luat si pe aceştia blândul şi nevinovatul Părinte. Lucrul acesta s-a repetat de patruzeci de ori. Aceea dădea de fiecare dată câte zece drahme, iar sfinţia sa nu înceta să mearga în fiecare zi. La sfârşit, femeia a căzut la picioarele lui cu zdrobire şi i-a cerut iertare pentru ispitire, spunându-i : « Sfinţia ta eşti cu adevărat preotul exemplar al ascultării şi al datoriei ». (pp.49-50)
Liturghiile lui
Timp de cincizeci de ani a liturghisit zilnic de la ora 8 dimineaţa şi până la ora 15, fie că era înzăpezire, fie că erau vremuri tulburate. Nici în timpul invaziei anglo-francezilor din 1917, n-a întrerupt şirul Liturghiilor. La ora 14 slujea în bisericuţele Acropolei, situate în locuri strâmte, care aveau numai o uşiţă, prin care intra soarele înăuntru, făcând sa curgă din belşug transpiraţia pe sfinţitele veşminte are adevăratului lucrător al viei lui Hristos.
Postirile lui
În fiecare zi mânca numai seara, iar în toate posturile mânca numai fără untdelemn. Ţinea şi postul Sfintei Cruci, pe care îl începea de la 1 septembrie şi îl termina la 14 septembrie. De asemenea, îl postea şi pe cel al Sfinţilor Arhangheli, de la 1 la 8 noiembrie. Cu prilejul sărbătorilor mari, cânta Paraclisele lor până în ziua Odovaniei. Ca duhovnic, nu era aspru în a da canon prin postire. Numai când era vorba de sine era foarte aspru. Într-o zi i-am dat o ciocolată şi i-am spus că nu este de dulce. A luat-o în mână, a privit-o cu atenţie şi apoi mi-a spus:
- Ca să fiu mai sigur, ia-o înapoi! (pp. 39-40)
http://i41.servimg.com/u/f41/11/61/74/35/nikola11.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu