Tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul: "acolo unde este smerenie adevărată, se află toate virtuţile dimpreună.

Luni[I Cor 11, 31 ; 12 ; Mt. 18, 1-11]. « De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor ». Întocmirea inimii de copil este pilduitoare. Copiii, înainte de a se dezvolta în ei pornirile egoiste, sunt o pildă vrednică de urmat. Ce vedem la copii ? Credinţă deplină, care nu iscodeşte, ascultare fără cârtire, dragoste nefăţarnică, lipsă de griji şi tihnă sub ocrotirea părinţilor, vioiciune şi prospeţime, agerime şi dorinţa de a învăţa şi a se desăvârşi. Mântuitorul arată însă cu precădere o anumită trăsătură a lor, smerenia : « Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor », căci acolo unde este smerenie adevărată, se află toate virtuţile dimpreună. Smerenia se arată în desăvârşirea ei tocmai atunci când celelalte virtuţi au înflorit deja şi s-au pârguit în inimă ; ea e cuvântul şi acoperământul lor. Aceasta este taina vieţii duhovniceşti întru Iisus Hristos Domnul nostru. Cu cât are cineva viaţă duhovnicească mai înaltă, cu atât este mai smerit, căci el vede mai limpede că nu el se osteneşte sporind duhovniceşte, ci « harul care este în el » ; şi aceasta este măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos » ; căci lucrul cel mai însemnat la Hristos Iisus este faptul că El « s-a smeit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte ».