“Domnul ne iubeşte într-un chip de negrăit”

"Când eram tânăr am şovăit, m-am îndoit, 

dar iubirea lui Dumnezeu mi-a luminat mintea şi mi-a îmblânzit inima. 

Dumnezeu te cunoaşte şi te vede te iubeşte nemăsurat. 

Cu timpul, vei simţi şi tu aceasta."

 

« Episcopul sârb Nikolai Velimirovici, care vizitase de câteva ori Sfântul Munte, îl iubea foarte mult pe stareţ. Aflând de moartea lui, a scris în revista sa misionară un necrolog intitulat « Aurul iubirii », pe care îl reproducem mai jos :

« Odihneşte, Doamne, pe schimonahul Siluan, din mănăstirea Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte !

Despre acest minunat părinte duhovnicesc se poate spune pur şi simplu : era un suflet plin de blândeţe. Nu sunt singurul care am făcut experienţa acestei blândeţi : orice pelerin la Sf. Munte care l-a întâlnit a putut-o simţi. Siluan era un om înalt, solid, cu o barbă neagră, lungă. La prima vedere, înfăţişarea lui nu avea nimic atrăgător pentru un străin; dar şi numai o singură convorbire cu el era de ajuns pentru a-l îndrăgi. “Domnul ne iubeşte într-un chip de negrăit”, spunea fiecăruia părintele Siluan: şi la aceste cuvinte ochii i se umpleau întotdeauna de lacrimi. Ochii săi erau înroşiţi de atâta plâns. Cu oamenii vorbea cel mai adesea despre iubirea lui Dumnezeu. Părintele Siluan mângâia şi încuraja cu iubirea de Dumnezeu pe cel ce se plângea de vreo suferinţă sau ispită oarecare : « Domnul ştie că suferi, dar iubirea Lui străluceşte peste tine aşa cum soarele străluceşte peste lume. Nu te teme ! E spre binele tău. »

Nu era aspru cu păcatele celorlalţi, oricât de mari ar fi fost. Vorbea despre iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu pentru păcătoşi şi-l făcea pe păcătos să se judece pe el însuşi cu asprime. « Dacă am înceta să mai judecăm pe Dumnezeu, am înceta să mai judecăm şi făptura sa, şi mai cu seamă pe oameni », spunea Siluan cu ochii plini de lacrimi. « Dar în toate greutăţile vieţii noastre noi Îl judecăm pe Dumnezeu, de aceea judecăm şi toate făpturile Sale. Îl osândim pe Dumnezeu până şi pentru faptul că nu simţim iubirea dumnezeiască. Eu însumi am făcut acest lucru. Într-o zi am plecat din mănăstire spre Dafni. M-am rătăcit în dreptul unor tufe de merişor. Cădea noaptea. M-am înfuriat. M-am mâniat împotriva lui Dumnezeu. Şi am strigat : « Doamne, nu Ţi-e de niciun folos dacă pier ! Mântuieşte-mă ! ». În clipa aceea am auzit un glas : « Ţine mereu dreapta ». Întreg sufletul meu a început să tremure. Am ţinut mereu dreapta până ce am ajuns la Dafni. Şi toată noaptea aceea am petrecut-o în lacrimi. Eu, nevrednicul, L-am simţit venind pe Dumnezeu cel viu, am simţit iubirea Lui. Şi după aceea n-am mai lăsat niciun lucru potrivnic să se ridice între mine şi dragostea lui Dumnezeu. ». 

 

Siluan mi-a vorbit despre un tânăr învăţat venit la Sf. Munte « să caute pe Dumnezeu ». Nu spusese egumenului că nu crede în Dumnezeu, ci numai că dorea să rămână câteva luni în mănăstire ca să se odihnească şi să primească sfat duhovnicesc. Egumenul l-a încredinţat unui duhovnic să se ocupe de el. Tânărul i-a mărturisit numaidecât că nu credea în Dumnezeu, dar că venise la Sfântul Munte ca să-L caute pe Dumnezeu. Duhovnicul s-a înfuriat ; a început să strige, spunându-i tânărului cât de cumplit este să nu creadă în Dumnezeu Creatorul şi că nu e loc în mănăstire pentru necredincioşi. Tânărul s-a pregătit, deci, să părăsească mănăstirea. Părintele Siluan l-a întâlnit şi a intrat în vorbă cu el. Când tânărul i-a explicat ce anume îl chinuia şi motivul vizitei sale la Sfântul Munte, părintele Siluan i-a spus cu blândeţe : « Nu e un lucru atât de cumplit. Se întâmplă adeseori la tineri. Mi s-a întâmplat şi mie. Când eram tânăr am şovăit, m-am îndoit, dar iubirea lui Dumnezeu mi-a luminat mintea şi mi-a îmblânzit inima. Dumnezeu te cunoaşte şi te vede, te iubeşte nemăsurat. Cu timpul, vei simţi şi tu aceasta. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu mine. »

La auzul acestor cuvinte, tânărul a început să-şi întărească credinţa în Dumnezeu, ba chiar a rămas pentru totdeauna în mănăstire. »

Fragment din « Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul », scrisă de Arhimandritul Sofronie Saharov, Ed. Deisis, Sibiu, pp. 279-281.

 

Surse icoane : http://www.manastirea-sireti.md/index.php/news/469/15/Duminica-Izgonirii-Lui-Adam-din-Rai

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/23/sf-siluan-athonitul-vulturul-si-cocosul/