Fragmente din cartea Sfântului Siluan « Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei »

 

« Mintea şi inima omului trebuie să fie mereu libere pentru rugăciune. »

***

« Roagă-te oricum, numai mereu, şi nu te nelinişti. Fii vesel şi înţelept, liniştit cu duhul, căci rugăciunea va rândui toate şi te va înţelepţi. »

***

 « Domnul iubeşte pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-şi cunoască neputinţa  şi să se smerească şi, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase . »

***

« ...când sufletul a învăţat smerenia, atunci nici urâtul,întristarea nu se apropie de suflet, pentru că Duhul lui Dumnezeu îl bucură şi îl veseleşte.”

***

« ...tot omul, dacă-şi taie voia sa înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, va avea întotdeauna pace în sufletul său, dar cel ce vrea să-şi facă voia sa nu va avea pace niciodată. »

***

« Sufletul care s-a predat  cu smerenie voii lui Dumnezeu Îl vede nevăzut în fiecare secundă, dar nu poate tâlcui aceasta nici măcar pentru el însuşi, ci cunoaşte numai prin experienţă milostivirea lui Dumnezeu şi ştie când Domnul este cu el. Sufletul ce s-a predat voii lui Dumnezeu e ca un copil mic care primeşte zilnic hrana lui fără să ştie de unde vine această hrană ; aşa şi sufletul se simte bine cu Dumnezeu, dar nu poate lămuri cum se întâmplă aceasta. »

***

« Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură numai un minut faţa apelor, apoi se scufundă în adâncuri. »

***

« De îndată ce ne smerim, întristările noastre iau sfârşit. »

 

Resurse : http://siluan.trei.ro/

http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/11/26/sfantul-siluan-athonitul-despre-smerenie/

 

Foto : http://www.esotera.ro/carte-2110.html