“Aceşti copii s-au săturat de ei înşişi”, “şi se simt nelalocul lor în lumea aceasta. Noi încercăm să le înfăţişăm frumuseţea zidirii lui Dumnezeu şi îi invităm să-şi omoare ‘patimile’, adica ceea ce înţelegem noi prin ‘lume’. Dumnezeu ia deznădejdea şi o preschimbă în ceva pozitiv. Patimile egoiste pot fi îndreptate către dragostea pentru Dumnezeu, precum a facut Maria Magdalena. Vorbim despre suferinţă, deoarece pe aceasta o simt aceşti copii cel mai puternic. Le arătăm că poate exista un înţeles în suferinţă »
“’Lumea’ este numele general pentru toate patimile. Când dorim să numim patimile după un nume comun, le zicem ‘lume’. Dar când dorim să le distingem după numele lor particulare, le numim patimi. Patimile sunt urmatoarele: dragostea de bogăţie, dorinţa de avere, plăceri trupeşti din pasiunea sexuală, iubirea de glorie[slavă deşartă] care dă naştere invidiei, pofta de putere, aroganţa şi mândria,[tânjirea] după o poziţie, tânjirea după împodobire cu haine luxoase şi ornamente inutile, nerăbdarea după gloria omeneasc, sursă a ranchiunei şi resentimentelor şi frica fizică. Acolo unde aceste patimi încetează să mai fie active, acolo lumea este moartă; pentru că deşi trăiesc în carne, nu traiesc pentru carne. Vezi pentru care dintre aceste patimi eşti viu. Apoi vei stii cat de viu esti pentru lume, si cat esti de mort pentru ea.” (Sf. Isaac Sirul, sec. VI)
SUS, ÎNTR-O MăNăSTIRE ORTODOXĂ ruseasca din munţii Californiei, părintele Damaschin şi părintele Ioan au o problema. Au dorit să publice o reclamă în Maximum Rock and Roll, “cea mai hardcore” dintre toate revistele punk, dar au avut dificultăţi în a o trece de editor.
Dacă aceasta sună ca începutul unei poveşti interesante, aşteptaţi puţin.
Povestea începe, în realitate, cu câţiva ani înainte. În urmă cu 4 ani, John Marler a sosit la mănăstirea Sf. Gherman al Alaskăi din Platina, California, sătul de viaţă. Desi avea doar nouasprezece ani, fusese deja chitarist în două cunoscute grupuri de punk-rock, Sleep şi Paxton Quiggly. Când a descoperit credinţa în Hristos şi şi-a aflat un cămin în Ortodoxie, noul monah a dorit să transmită aceeaşi nădejde subculturii punk din care tocmai scăpase, o comunitate de puşti mutilaţi de nihilism şi disperare.
Frăţia Sf. Gherman al Alaskăi (care sponsorizează stăreţia din Platina şi alte câteva mănăstiri) a început deja să îi atragă pe câţiva puşti din oraşul alăturat, Chico, şi maica Neonila – înainte ea însăşi o “punker-iţă serioasă” – l-a încurajat pe părintele Ioan să îi contacteze. Cea dintâi idee a aparţinut părintelui Damaschin Christensen, ce tocmai terminase de scris cartea “Nu din această lume: Viaţa şi învăţăturile Părintelui Serafim Rose”, de a scrie un articol despre Părintele Serafim pentru a fi publicat în “Maximum Rock and Roll”.
“Dar pe masură ce răsfoiam revista, mi-am dat seama că nu vor fi de acord niciodată să publice aşa ceva”, îşi aminteşte părintele Damaschin. Apoi, monahii s-au hotărât să publice o reclamă, dar răspunsul editorului – ‘”Ce .... mea e aia o Frăţie?” – le-a sugerat că nici aceasta nu va avea sorţi de izbândă. Călăgarilor li s-a spus: “Publicăm reclame doar pentru muzică şi fanzine”. (Pentru un neiniţiat, fanzin-ul este o revistă necizelată, făcută în casă, tăiată cu foarfeca, lipită şi fotocopiată, şi oferită ieftin sau gratuit, pe străzi). “Avem trebuinţă de un fanzin”, şi-au spus călugării unii altora, şi aşa a apărut una dintre cele mai ciudate publicaţii în stil punk, “Moarte lumii” (Death to the World).
Coperta celui dintâi număr (foto 1) înfăţişează un monah cu barba alba ţinând în mână un craniu, iar editorialul începe cu “Ultima răzvrătire adevarătă înseamnă moartea catre[pentru] lume. A fi răstigniţi pentru lume şi lumea faţă de noi”. Coperta din spate ne înfăţişează chipul de pe Giulgiul de la Torino, cu această inscripţie: M-au urât fără de pricină. “Aceşti copii s-au săturat de ei înşişi”, spune părintele Damaschin, “şi se simt nelalocul lor în lumea aceasta. Noi încercăm să le înfăţişăm frumuseţea zidirii lui Dumnezeu şi îi invităm să-şi omoare ‘patimile’, adica ceea ce înţelegem noi prin ‘lume’. Dumnezeu ia deznădejdea şi o preschimbă în ceva pozitiv. Patimile egoiste pot fi îndreptate către dragostea pentru Dumnezeu, precum a facut Maria Magdalena. Vorbim despre suferinţă, deoarece pe aceasta o simt aceşti copii cel mai puternic. Le arătăm că poate exista un înţeles în suferinţă.” Primul număr, publicat în decembrie 1994, a fost anunţat în “Maximum Rock and Roll” şi a adus scrisori din “întreaga lume – Japonia, Lituania, Irlanda”. Copii au fost trimise prin poştă unei liste de abonaţi în creştere, au fost distribuite la spectacolele punk şi fotocopiate şi răspândite de alţii. Părintele Damaschin estima că acum se găsesc în circulaţie peste 50.000 de exemplare. “Puştii ne-au scris şi ne-am dat seama că aveau nevoie de o legatură mult mai personală”, spune părintele Damaschin - aşa că Frăţia a început să transforme librăriile şi restaurantele în cofetării, sau “cluburi mistice”. Există acum 14 din acestea, de-a lungul tării [Statele Unite, n. AM], în Europa şi în Australia, cu exemple de căpătâi în Boston şi Santa Rosa, California. Un fluturaş tipic, înmânat puştilor de pe stradă, glăsuieşte: “Cofetăria ‘Înţelepciunea Pustiei’, cel mai mistic club din Kansas City. Beţi cafea etiopiană şi espresso. Ascultaţi cântări străvechi din altă lume. Mirosiţi tămâie rară din Orientul Mijlociu. Descoperiţi străvechii super-eroi africani şi orientali”.
Desigur, cântarile sunt imne creştin-ortodoxe, tămâia este cea folosită la slujbe, iar “super-eroii” sunt sfinţii Bibliei şi ai istoriei Bisericii. Un afiş întrebuinţat în unele dintre cofetării înfăţişează un tânăr monah ţinând deschisă o cutie de lemn plină cu oase şi un craniu. (foto 2) Titlul este “Libertate de sub tirania modei!” O strategie de promovare destul de sofisticată; ne putem închipui cu uşurinţă cum va fi primită de puştii care vor respinge orice altceva ca fiind o manipulare şi o dulcegarie.
Dar, ca orice evanghelizare bună, şi aceasta îşi trage tăria din iubirea pentru cel pierdut. Părintele Paisie, şi el la mănăstire, ne explică: “Aceasta subcultură este aspră şi profund tulburată din pricina durerii. Este demonică; ei trăiesc în iad, supradozându-şi drogurile, sau, poate, înnebunind de mânie şi omorând pe cineva. Îşi văd viaţa ca pe ceva fără de preţ. Vrem să le înfăţişăm un ideal care să le dea un înţeles vieţii. Aceştia sunt nişte tineri marginalizaţi, răniţi, şi ‘Moarte lumii’ este menit să atingă acea rana cu o mână tămăduitoare”. Un fanzin de succes şi o reţea de cofetării este o realizare destul de impresionantă, socotind după cât de simplu vieţuiesc călugării.
Mănăstirea Sf. Gherman al Alaskăi, din vârful munţilor Californiei, nu are electricitate, telefon sau apă curentă, iar “călugării trăiesc în mijlocul şerpilor cu clopoţei, scorpionilor şi păunilor, traducând şi publicând înţelepciunea sfinţilor părinţi şi a sfintelor maici ale veacurilor trecute”. Mai sus în munte, la 13 mile departare, se găseşte mănăstirea de maici Schitul Sf. Xenia, tot fără telefon, apă ori electricitate. Maicile vieţuiesc în chilii din buşteni pe care le ridică singure; ele ară pământul, taie lemnul şi…lucrează şi la editare.
Nu a fost cu putinţă să vorbesc cu părintele Ioan pentru acest articol, întrucât el vieţuieşte într-o mănăstire asemănatoare pe o insulă de lângă coasta Alaskăi, unde a ajunge la un telefon necesită un anunţ prealabil prin poştă. Stăreţia Frăţiei Sf. Paisie, totuşi, are câteva utilităţi moderne, iar monahii şi monahiile de acolo completează comenzile şi răspund la întrebări plini de amabilitate.
Un exemplar din “Moarte lumii” (tocmai a apărut cel de-al 11-lea număr) poate fi comandat pentru 1$ bucata de la:
Death to the World, 7777 Martinelli Road, Forestville, CA 95436; telefon 707.887.9740.
Comunitatea oferă şi o caseta cu cântecele originale ale părintelui Ioan şi o carte, “Tinerii Apocalipsei” ("Youth of the Apocalypse"), scrisă de părintele Ioan şi părintele Andrei Wermuth (aceştia doi se descriu ca fiind “punkisşi deveniţi călugări”).
Citiţi continuarea la adresa : http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/index.php/articole/43-articole/95-moarte-lumii-punkitii-devenii-monahi.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu