Slava Răsăritului – Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului « Saidnaya », cea Izvorâtoare de Mir( I )

Slava Damascului nu sunt marile râuri Avana şi Farfar, nici faptul că prin Damasc au trecut mari prooroci ai Vechiului Israil, nici slăvitele războaie care au avut loc în jurul lui cu popoarele vecine, ci măreţia acestui oraş se datorează prezenţei vechii icoane făcătoare de minuni a Preaslăvitei Maicii lui Dumnezeu, numită « Saidnaya »[Doamna Noastră].

Chipul Maicii Domnului din această icoană făcătoare de minuni are un har deosebit, o seninătate şi o dulceaţă negrăită. Are ochii mari şi expresivi, iar chipul îi este totdeauna împodobit cu smerenia şi cu acea tristeţe plină de Har. Chipul Maicii Domnului din această icoană seamănă cel mai mult cu adevăratul chip al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această icoană a Maicii Domnului este cea mai renumita din Orient.

Istoricul acestei icoane a Maicii Domnului « Saidnaya » şi minunile ei sunt scrise în limba latină şi se păstrează în biblioteca Vaticanului într-o lucrare cu titlul : « Minunile icoanei Pururea Fecioarei Maria de lângă Damasc ».

Icoana Maicii Domnului « Saidnaya ». Această icoană se află în Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului situată la 25 de kilometri, la nord de Damasc. Mănăstirea este zidită pe cel mai înalt munte dintr-un şir de munţi lipsiţi de copaci şi de orice fel de verdeaţă. Mănăstirea este închinată Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi este cea mai vizitată si respectată mănăstire din Orient, mai ales datorită Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care este cunoscută sub numele de « Sagura al Saindat »(Maica Domnului « Izvorâtoare de Mir ».).[...]

Referitor la istoria mănăstirii, există următoarele date:

Împăratul Iustinian a hotărât să facă în anul 546 un pelerinaj la Sfintele Locuri ca să se închine ca un creştin de rând şi să păşească pe pământul sfinţit de picioarele sfinte ale Domnului, ale Maicii Domnului şi ale Apostolilor. În drumul său, acolo unde se odihnea împăratul construia mănăstiri şi biserici.

Vedenia Maicii Domnului. În drumul său, împăratul a poposit şi în satul Saidnaya. Chiar de lângă sat începe un şir de munţi pleşuvi care urcă treptat şi se sfârşesc la un loc unde se află un han, care era aprovizionat cu apă dintr-un jgheab de piatră. Împăratul a găzduit aici împreună cu suita sa.

Într-o seară s-a îndreptat spre colinele dimprejur ca să vâneze. Deodată a fost luminat de o lumină cerească, dumnezeiască, care venea din vârful muntelui de piatră. Fiindcă împăratului îi plăcea să cerceteze, a pornit spre vârful muntelui ca să se încredinţeze ce a fost acea lumină şi de unde a izvorât. Pe drum a întâlnit o cerboaică. Când s-a apropiat de ea, aceasta s-a preschimbat, într-un chip minunat, într-o Femeie distinsă înconjurată de lumină. Atunci acea Femeie i-a vorbit :

- Iustiniane, pe cine vrei să omori cu săgeata ta ? Poţi să o omori pe Pururea Fecioara Maria, care îi ocroteşte pe păcătoşi ? Să ştii că ai venit aici cu dumnezeiască purtare de grijă ca să-mi zideşti o mănăstire, a cărei ocrotitoare voi fi eu.

Atunci când împăratul s-a întors la locul unde se aflau bărbaţii şi femeile din suita lui, le-a povestit vedenia pe care o văzuse. Cu toţii s-au bucurat de acest fapt dumnezeiesc şi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Maica Lui, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru deosebita ei bunăvoinţă pe care a arătat-o împăratului lor.

Planul ceresc al mănăstirii. Iustinian, după vedenia pe care a avut-o, a chemat îndată pe arhitectul său şi i-a poruncit să înceapă construirea mănăstirii cât de repede se poate, în locul pe care i l-a arătat Maica Domnului.

Constructorii au avut de înfruntat o mare dificultate : cum să pună temelia pe stâncile muntelui, pentru a sprijini pe ea construcţia mănăstirii ? Într-o noapte s-a arătat Maica lui Dumnezeu pe vârful muntelui şi le-a arătat planul mănăstirii. Constructorii au început clădirea bisericii mănăstirii chiar de a doua zi, cu multă bucurie şi cu râvnă, potrivit planului Maicii Domnului.

De îndată ce mănăstirea a fost terminată, a dobândit o deosebită faimă, deoarece Maica Domnului a început să săvârşească aici multe minuni. Atunci au început să vină monahi din toate părţile Siriei, Egiptului, Libanului şi Palestinei, întemeindu-se astfel repede prima obşte a mănăstirii.

Patericul Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2008, pp. 273-275

"Cea mai cuprinzătoare decât cerurile"

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Astăzi vom spune puţine lucruri în cinstea Maicii Domnului, pe care Biserica noastră ortodoxă o ridică deasupra heruvimilor şi a serafimilor, în timp ce ereticii o coboară la treapta de necinste,

Când Maica Domnului s-a întâlnit cu Sf. Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul, i-a zis printre altele: de acum mă vor ferici toate neamurile(Luca 1: 48), adică, de acum înainte toate neamurile, oamenii care vor crede în Domnul, mă vor ferici pentru vrednicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu Tatăl, ca să devin mama Fiului Lui. Ce cinste nemaiîntâlnită pentru o femeie!

În zilele noastre se vorbeşte foarte mult despre diferenţa dintre genuri, bărbat şi femeie. Luptele acestea pentru egalitate şi aşa zisele mişcări feministe au venit foarte târziu. Creştinismul a rezolvat această problemă de două mii de ani, desfiinţând diferenţele şi cinstind-o pe femeie, ca fiind egală cu bărbatul. Nu doar atât, dar i-a dăruit femeii o cinste pe care n-a avut-o, n-o are şi n-o va avea niciun bărbat. Femeia aceasta este Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. În creştinism, în Biserică, oamenii nu sunt rânduiţi după criterii de neam, condiţie socială, instruire, situaţie economică şi altele. Singurul criteriu care îi defineşte este sfinţenia. Înaintea ochilor lui Dumnezeu nu există bărbaţi şi femei, păcătoşi şi pocăiţi, evlavioşi şi lipsiţi de evlavie, sfinţi şi mai puţin sfinţi.

La Adormirea Maicii Domnului se cinsteşte omul cel mai sfânt în chipul Maicii Domnului. Ea a rămas fără stricăciune atât în viaţă, cât şi în moarte. Naşterea Fiului ei nu i-a distrus fecioria, păcatul nu i-a pierdut sufletul, iar moartea nu i-a distrus trupul. Precum trupul lui Hristos a rămas nestricăcios prin moartea pe cruce, aşa a rămas şi trupul Maicii Domnului, ea a murit, dar nu s-a stricat.

Deoarece în Biserica Ortodoxă avem trupurile nestricăcioase ale sfinţilor pe care le cinstim, cu atât mai firesc era să rămână nestricăcios cortul purtător de Dumnezeu al Maicii Domnului şi Dumnezeului nostru. Şi era oare posibil să rămână pentru totdeauna pe pământ? Nu, ci a fost mutat la cer. Maica Domnului, adusă la templu, a intrat în Sfânta Sfintelor din templul lui Solomon, în timp ce, prin adormire, sufletul ei atotcurat şi minunat împreună cu trupul ei slăvit şi nestricăcios, au intrat în Sfânta Sfintelordin ceruri.

Dacă pentru ceilalţi oameni moartea înseamnă distrugerea trupului, pentru Maica Domnului ea a fost purtătoare de viaţă.

Desigur, la învierea obştească se va întâmpla preschimbarea tuturor credincioşilor, dar la Maica Domnului s-a întâmplat la trei zile după înmormântarea ei. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, moartea este începutul celei de-a doua existenţe, a celei veşnice, atât a sufletului, cât şi a trupului.Nu era posibil ca moartea să o ţină pe aceea « unită în întregime cu Dumnezeu ». Cinstirea Maicii Domnului o manifestăm puternic la sărbătoarea Adormirii. Cine a cinstit-o ? Fiul ei şi Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Dacă, pentru calea pământească a lui Iisus Hristos înaintemergător a fost Sfântul Ioan Botezătorul, pentru calea cerească a Născătoarei de Dumnezeu Înaintemergător a fost Hristos. El, primul, a biruit moartea şi cu trupul Său nestricăcios, aşa cum se cade unui Dumnezeu, S-a înălţat şi S-a făcut Înaintemergătorul Maicii Domnului la ceruri. Hristos este primul născut din morţi care S-a înălţat ca să pregătească calea pe care credincioşii vor merge la ceruri. Sfântul Apostol Pavel spune: Unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec(Evrei 6: 20).

Maica Domnului a primit în pântecele ei pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, care a luat firea omenească din ea şi a unit-o cu firea Lui divină, în Persoana lui Hristos, Care o primeşte în ceruri deplină, cu trupul şi cu sufletul. Iar Maica Domnului, prin primirea lui Hristos în pântecele ei, a devenit Platitera cerurilor(mai încăpătoare decât cerurile). O vedem în această ipostază şi în picturile din Biserica. Ea L-a primit pe Hristos, L-a purtat în pântece şi L-a născut. Acum El primeşte în palmele Lui sufletul sfânt al Maicii, Născătoarea de Dumnezeu.

Să ascultăm acum pe Sfântul Ioan Damaschinul : « Cum Cuvântul lui Dumnezeu, devenit Fiul, primeşte în mod negrăit pe palmele împărăteşti pe Maica Sa cea sfântă, acel suflet sfinţit »(Cuvântul întâi de laudă la Adormirea Maicii Domnului).

Maica Domnului a avut grijă, L-a ocrotit pe Iisus Hristos când era copil, iar acum Fiul o primeşte pe mama Lui ca Împărăteasă a cerurilor : Şezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată »(Ps. 44, 11).

Şi apostolii au cinstit-o pe Maica Domnului, s-au adunat cu toţii la Ierusalim, ca să înmormânteze trupul Născătoarei de Dumnezeu şi Maicii Învăţătorului lor. Sfânta tradiţie consemnează : « Apostoli, de la margini, adunându-vă, îngropaţi trupul meu... ». Nimeni să nu se îndoiască de faptul că apostolii s-au adunat de la marginile lumii, căci ei sunt vulturii Duhului Sfânt. Cum s-au răspândit ei în toată lumea ? Cine le-a dat « aripi la picioare » ca să alerge pretutindeni ? Puterea lui Dumnezeu. Această putere îi aduce pe apostoli şi acum, de la marginile lumii, şi îi aduna la Ierusalim. Cel care i-a dat car de foc lui Ilie Tezviteanul şi l-a urcat în înălţimi, cel care l-a luat pe Apostolul Filip din Gaza şi l-a dus la Azot, aşa cum citim în Faptele Apostolilor, Acela a trimis pentru fiecare apostol un car special, nu ca cele pe care le avem noi, ci de nor luminos, ce i-a adus la Ierusalim.

Apostolii au cinstit pe Maica Domnului şi, uimiţi, plini de admiraţie, au văzut că a treia zi trupul ei lipseşte din mormântul aflat în Grădina Ghetsimani. Maica Domnului a fost cinstită şi de îngerii cerului care au primit-o la adormirea ei, au însoţit-o şi au ridicat-o la locaşurile, la corturile cereşti. Uimiţi, au văzut-o urcând mai presus decât heruvimii şi serafimii, aşa cum se spune în Mărimuri : « Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii ». Îngerii sunt uimiţi să vadă primul trup omenesc înălţându-se şi preamărindu-se în Împărăţia Cerurilor.

Aşa cum au înmărmurit la înălţarea lui Hristos, pentru că au văzut pe Dumnezeu cel unit cu omul înălţându-se ca persoană divino-umană, în timp ce, atunci când coborâse pentru întrupare, era doar Dumnezeu, aşa şi acum sunt uimiţi de mutarea Născătoarei de Dumnezeu. Îngerii se obişnuiseră să primească doar sufletele sfinţilor, mântuite şi izbăvite, acum, însă, primesc şi trupul preacurat al Născătoarei de Dumnezeu, pe care « mormântul şi putrejunea nu l-au ţinut ». Aşa cum noi ne-am mirat când l-am văzut pe primul astronaut urcând la înălţime şi păşind pe lună, aşa şi îngerii au înmărmurit când au văzut picior omenesc păşind în Sfânta Sfintelor din ceruri. Maica Domnului este prima femeie « astronaut » care s-a înălţat mai presus decât îngerii.

Maicii Domnului îi sunt închinate cele mai multe biserici şi cele mai multe mănăstiri o au drept ocrotitoarer. Pictura bizantină, prin icoanele ei, exprimă poziţie Bisericii noastre, dogmatică, faţă de Maica Domnului, în faţa căreia se aprind cele mai multe lumânări. Pe Născătoarea de Dumnezeu o chemăm în momentele cele mai dureroase şi grele ale vieţii şi înaintea icoanei ei vărsăm râuri de lacrimi. Chipul ei este adânc înrădăcinat în conştiinţa poporului nostru ortodox.

Creştinii mei binecuvântaţi, v-am arătat pe cei care cinstesc pe Maica Domnului, sunt însă şi din ceilalţi, care necinstesc persoana ei. S-a întâmplat un incident la evenimentul Adormirii, consemnat de Sfântul Ioan Damaschin[...] Sf. Ioan ne spune că, în vremea când apostolii şi credincioşii primei Biserici au purtat trupul Maicii Domnului pe baldachin ca să-l înmormânteze, un evreu a năvălit şi a smuls trupul ei ca să-l arunce jos, dar n-a apucat. Mâinile lui, în chip nevăzut, au fost tăiate de îngerii lui Dumnezeu şi au rămas lipite de năsalie. La acest eveniment, înfricoşat de durere, evreul s-a pocăit şi a cerut iertare de la Maica Domnului şi minunea s-a întâmplat : mâinile au revenit la locul lor.

Atunci, unul a necinstit-o pe Maica Domnului, astăzi, sunt mulţi cei care o necinstesc, printre care antihriştii hiliaşti. Ei vorbesc despre Maria, ca şi cum ar fi doamna Maria, vecina lor, într-aşa hal de umilinţă au coborât-o.

Ereticii protestanţi acceptă denumirea de Născătoare de Dumnezeu, dar nu şi pururea fecioria Maicii Domnului, şi acesta este un alt mod de blasfemie. Ei aruncă astfel diamantul cerului în noroiul iubirii şi poftelor trupeşti prin credinţele lor blestemate. Auzim şi vedem anumiţi paranoici ortodocşi spunând că o văd, chipurile, pe Maica Domnului, care le dictează scrieri şi epistole. Este vorba de aşa numiţii « luminaţi », nemintoşii care pun în gura Maicii Domnului tâmpeniile lor. Ar trebui să plângem mult şi pentru un alt lucru. Sute de mii de guri ale grecilor se deschid ca iadul în fiecare zi şi blesteamă în mod hidos pe fecioara curată din Nazaret. Voi face un mic bilanţ pentru că ştiu faptele : din zece bărbaţi, opt blesteamă cu certitudine pe Maica Domnului şi pe Hristos. Gândiţi-vă acum la milioanele de bărbaţi, separat de femei, care sunt atât de lipsiţi de evlavie faţă de persoana Preacuratei Maici a lui Dumnezeu.

Mai vedem şi un alt lucru : femeile necinstesc pe Maica Domnului prin înfăţişarea lor provocatoare şi prin goliciunea lor. Pe de o parte, sărută icoana smeritei Născătoare de Dumnezeu, şi pe de alta, scandalizează, dărâmă şi chinuiesc prin atitudinea lor provocatoare. Şi nu-şi dau seama că acest lucru este păcat.

Maica Domnului se întristează pentru necuviinţa mare a poporului, deci, câţi suntem credincioşi, să ne pocăim, s-o cinstim cu adevărat şi să spunem cu durere, cu dor şi cu iubire pentru noi înşine şi pentru aproapele : « Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi, fiii tăi. Amin. »

Din volumul Ne vorbeşte Stareţul Efrem Filotheitul – Meşteşugul mântuirii, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, pp. 306-311.

Surse:

http://www.e-mporion.com/catalog/item/3506833/3334460.htm

http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/1174-ne-vorbeste-staretul-efrem-filotheitul.-mestesugul-mantuirii-.html

http://www.toaca.md/?&ziar_id=20

Prizri na smirenie

Sursa:
http://cerkva.in.ua/images/stories/prizri%20na%20smirenie.jpg

Icoanele Maicii Domnului - IV -

Abia începând cu sec. XI Maica Domnului a început să apară reprezentată cu coroană, în chip de Împărăteasă şi Stăpânitoare. Totuşi, acest tip se răspândeşte chiar mult mai târziu, în sec. XIV în arta sârbă, sub influenţa ceremonialului de la curtea bizantină. Compoziţia se intitulează « Stătut-a Împărăteasa » sau « Împăratul Împăraţilor » şi are la bază citatul din Psaltire »Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele tale ; din palate de fildeş cântări de alăută te veselesc ; fiice de împărat întru cinstea Ta. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată »(Ps. 44, 10-11). [...] Dacă în arta bizantină clasică hainele simple ale Maicii Domnului subliniau mai ales smerenia, ascultarea şi toate celelalte virtuţi proprii Născătoarei de Dumnezeu, în cazul Maicii Domnului Împărăteasă se arată fără tăgăduire slava şi puterea ei în Împărăţia Cerului, ca Stăpânitoare şi Împărăteasă a cerului şi a pământului.[...] mai târziu, această înfăţişare de Împărăteasă s-a răsfrânt şi asupra icoanelor clasice, adică Odighitria şi Eleusa. Astfel, păstrându-se poza canonică a Maicii şi a Pruncului, s-au schimbat numai hainele Maicii, din smerite şi sărace în coroană de Împărăteasă şi Stăpânitoare cu sceptrul în mână, adică din istorice în metaforice. O astfel de Odighitria binecunoscută la noi este icoana Maicii Domnului « Prizri na smirenie »(Caută la smerenia).

Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000

Surse icoane :

http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/08/25/acatistul-sfantului-acoperamant-al-maicii-domnului/

http://www.toaca.md/?&ziar_id=32

Icoana din Paraclisul de la

Mănăstirea Neamţ

"Oranta" de la Aiud

http://valeriugafencu.wordpress.com/2008/02/06/icoane/maica-domnului-oranta-cu-sfintii-mucenici-din-temnita-aiudului-2/

Icoanele Maicii Domnului - III -

Maica Domnului cu Pruncul pe piept

"Oranta" din Rusia

"Oranta" de la Arnota

Tipul Oranta este întâlnit încă în catacombele romane, în care se numărau aproximativ 150 de figuri ale sfinţilor şi ale Maicii Domnului în rugăciune. Totuşi mai târziu, icoanele care o înfăţişează pe Maica Domnului singură au devenit tot mai rare, locul lor fiind preluat de icoanele Maicii cu Pruncul. În arta timpurie o găsim pe Maica Domnului reprezentată atât în chipul unei tinere patriciene, cu capul descoperit, cât şi al unei matroane acoperite cu mofor. Acest tip mai poate fi văzut şi ca fragment al scenei Înălţării Domnului, dar şi ca o parte a icoanei Deisis, în care Maica Domnului îşi înalţă mâinile în rugăciune către Hristos. În această icoană, Maica Domnului este îmbrăcată în haine simple din epoca sa, cu capul acoperit de un mofor roşu sau cafeniu. Arareori ea poate avea o coroană peste mofor, care sugereaza virtuţile ei. Din aceeaşi categorie face parte şi compoziţia Maicii Domnului înconjurată de sfinţi , în care ea este reprezentată cu o mână îndreptată în sus, iar în alta ţinând un papirus, pe care este scrisă o rugăciune de felul: “Doamne, Dumnezeule, ia aminte la glasul rugăciunii mele, pentru ca eu mă rog pentru lume”[...] şi în acest tip Maica Domnului este reprezentată atât în toată mărimea, cât şi bust.[...]

Tot din tipul Oranta fac parte şi icoanele Maicii Domnului cu mâinile înălţate în rugăciune şi cu Pruncul Emanuil pe piept sub formă de medalion, cum este cea din absida soborului Sf. Sofia(1040). Pentru prima oară icoanele Maicii Domnului cu Pruncul pe piept se întâlnesc în catacombele romane din Agnia(sec. IV-V).

Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000

Surse icoane :

http://www.crestinortodox.ro/manastirea-arnota/f8097-manastirea-arnota-maica-domnului-oranta

http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/71228-pelerinaj-in-rusia

http://revista-sinapsa.blogspot.com/

Icoanele Maicii Domnului - II -

Tipul Eleusa(Mângâietoarea) s-a dezvoltat mai ales în arta târzie bizantină şi în arta rusă timpurie şi este o tamificaţie a tipului Odighitria. Caracteristica principală a acestui tip este tratarea plină de lirism a pozei: Maica Domnului Îl strânge pe Prunc în braţe, lipindu-L de obrazul său. Se cunosc variante atât în picioare cât şi şezând, în toată mărimea sau bust. Pruncul poate să stea atât în partea dreaptă cât şi în stânga.

Cea mai cunoscută icoană de tip Eleusa este icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Istoria susţine că ea a fost adusă în Rusia din Constantinopol în anul 1131 cneazului Mstislav, de unde a fost dusă în 1155 de către Andrei Bogolobski în soborul Adormirii din Vladimir, iar mai apoi a fost dusă în Moscova. Poporul credincios atribuie această icoană Apostolului Luca, totuşi, ea este doar o reproducere după una din acele icoane iniţiale pictate de Sfântul Evanghelist, care coboară în timp până la perioada vieţii Maicii Domnului.

Icoana, cu sobrietatea şi simplitatea proprii stilului bizantin, este expresia frumuseţii desăvârşite, atât lăuntrice, cât şi fizice. « Vrând să izvodească un chip al frumuseţii absolute şi să arate în mod vădit îngerilor şi oamenilor puterea artei Sale, Dumnezeu a făcut-o într-adevăr pe Maica prea-frumoasă. A reunit în ea frumuseţile parţiale, pe care le-a împărţit celorlalte făpturi, şi a făcut-o obştească podoabă a tuturor fiinţelor, văzute şi nevăzute, sau mai curând, a făcut din ea un amestec al tuturor desăvârşitelor împliniri dumnezeieşti, îngereşti şi omeneşti ; o frumuseţe sublimă care împodobeşte cele două lumi, ridicându-se de la pământ la cer, trecând chiar dincolo de acesta din urmă »(Sf. Grigorie Palamas, In dormitionem, P. G. 157, 468).

Există părerea că, fiind contemporană Maicii Domnului, icoana de la Vladimir reproduce chipul istoric al Preasfintei Fecioare. Maica îndurerată strânge la obrazul său Pruncul, prevăzând patimile viitoare şi moartea Lui pe cruce pentru neamul omenesc.

Mama poartă peste rochie moforul, care-i învăluie capul, brodat cu un şiret preţios şi împodobit cu trei stele , una deasupra frunţii şi celelalte două pe umeri – semnul dogmatic al veşnicei feciorii. Dintr-o parte şi alta a capului se scriu literele MpθY.

Atunci când Maica Domnului este înfăţişată în roşu(de obicei în compoziţiile Patimilor Mântuitorului), se subliniază maternitatea ei, iar în albastru, fecioria şi năzuinţa către Dumnezeu[...].

Din acelaşi tip mai fac parte icoanele « Dulcea sărutare » [Glycophiloussa] şi cele care surprind mângâierea reciprocă a Maicii şi a Pruncului. Poziţia Pruncului este jucăuşă, ceea ce este exprimat prin poziţia neobişnuită a călcâiului(întors), iar unele chiar Îl înfăţişează pe micul Mântuitor mişcându-Şi mâinile şi picioarele, ridicându-Se în braţele Maicii. Capul Maicii Domnului este plecat spre Prunc.

Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000

Surse icoane :

http://www.toaca.md/?&page=archive&ziar_id=34&article_id=276

http://www.nistea.com/intrebari-raspunsuri/icoana-maica-domnului.htm