Despre rugăciune

Fragmente din cartea principesei Ileana : « Trăiesc din nou »

« între viaţa ascetică, adică viaţa în care predomină acţiunea umană, şi viata mistică, adică viaţa în care predomină acţiunile lui Dumnezeu, este aceeaşi diferenţă ca între a vâsli şi a pluti într-o barca ; vâsla este efortul ascetului, pânza este pasivitatea misticului care se desfăşoară pentru a prinde briza divină »

« Rugăciunea lui Iisus este miezul rugăciunii mistice; ea poate fi folosită de oricine, în orice moment[...] Intâi, retrage-te într-un loc liniştit : « Veniţi numai voi înşiva deosebi, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin »(Marcu 6, 31) ; « Şi râvniţi ca să trăiţi în linişte »(1Tes.4, 11), apoi, roagă-te în taină - singur şi în tăcere. »

« În taină » ar trebui înţeles aşa cum este el utilizat în Biblie: de pildă, Iisus ne spune să dăm de pomană în taină - să nu lăsăm mâna stângă să ştie ce face cea dreaptă. Să nu fim ostentativi în practicarea religiei, nici să nu ne fălim. « Singur » înseamnă să ne separăm de lumea din jur şi de influenţele ce ne-ar tulbura. De fapt, când ne rugăm, avem mai multă tovărăşie ca niciodată..., « având împrejurul nostru atâta nor de mărturii »(Evrei 12, 1). Martori sunt toţi cei ce se roagă : îngeri, arhangheli, sfinţi şi păcătoşi, morţii şi viii. În rugăciune, mai ales în Rugăciunea lui Iisus, devenim cât se poate de conştienţi de apartenenţa noastră la trupul viu al lui Iisus. « In tăcere » presupune să nu rostim rugăciunea cu voce tare. Nici măcar să nu medităm asupra cuvintelor; le folosim doar pentru a ajunge, dincolo de ele, la esenţa însăşi. »(385)

« Această rugăciune ar trebui repetată în tăcere, fără grabă, profund. Fiecare gând ar trebui să se concentreze pe Iisus, uitând toate celelalte, bucurii şi necazuri deopotrivă. Orice gând rătăcit, fie el şi bun şi pios, poate deveni un obstacol.

Când îmbrăţişezi o persoană iubită, nu te gândeşti cum şi de ce o iubeşti - ştii doar că iubeşti din toată inima. La fel se întâmplă şi când Îl strângem spiritual pe Iisus Hristos la inima noastră. Dacă dăm atenţie profunzimii şi calităţii iubirii noastre înseamnă că suntem preocupaţi mai degrabă de propriile noastre reacţii decât să ne oferim cu entuziasm şi fără rezerve lui Iisus. Gândeşte rugăciunea în timp ce inspiri şi expiri ; calmează-ţi atât mintea cât şi trupul, folosind bătaia inimii ca ritm. Nu căuta cuvinte, ci continuă să repeţi rugăciunea,sau doar numele lui Iisus, cu dragoste şi adoraţie. Asta e TOT ! Curios - în atât de puţin ai mai mult decât totul !

E bine să ai ore regulate de rugăciune şi să te retragi oricând poţi in aceeaşi cameră sau în acelaşi loc, dacă e posibil, în faţa unei icoane. Icoana este înzestrată cu prezenţa obiectivă a Celui zugrăvit, ajutând astfel foarte mult în invocaţie. Călugării şi măicuţele ortodoxe socotesc că folosirea mătaniilor îi ajută să-şi păstreze atenţia focalizată. Sau poate veţi considera că este mai bine să închideţi încet ochii, concentrându-vă spre universul lăuntric.

Rugăciunea lui Iisus...este un mijloc de a pune tot ce avem în inima pentru Dumnezeu şi oameni deopotrivă la picioarele lui Iisus. Este o cale de comuniune cu Dumnezeu şi cu toţi cei ce se roagă. »(386)