Sâmbătă(a 3-a săptămână a Postului)
[Evr. 10, 32-38; Mc. 2, 14-17]
„N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”(Mc. 2, 17). Prin gura înţelepciunii, Domnul i-a chemat la Sine pe cei lipsiţi de minte. Tot El, pribegind pe pământ, i-a chemat pe cei păcătoşi. La El nu este loc nici pentru „deştepţii” trufaşi, nici pentru „drepţii” neascultători. Să se bucure neputinţa sufletului şi a minţii! Putere a minţii şi a faptelor pleacă de aici! Desăvârşita neputinţă care se recunoaşte pe sine ca atare şi aleargă cu credinţă la Domnul , Cel ce vindecă pe cei neputincioşi şi plineşte pe cele sărace, se întăreşte şi cu mintea şi cu obiceiurile, continuând, totuşi, să îşi mărturisească şi prostia, şi ticăloşia, iar puterea lui Dumnezeu, desăvârşindu-se în neputinţă sub această înfăţişare neatrăgătoare, zideşte în chip nevăzut o altă personalitate, cu minte şi obiceiuri luminoase, care va ieşi la lumină la vremea sa: uneori încă de aici, dar dincolo totdeauna. Iată ce este ascuns de cei înţelepţi şi pricepuţi şi se descoperă doar pruncilor!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu