Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

vineri, 11 septembrie 2009

Dar îngeresc


Ce este libertatea?

M-am născut liberă. Liberă să trăiesc sau să mor. Inconştient, involuntar, am ales să-mi strig dorul de viaţă. Am făcut-o cu toate forţele mele de prunc abia născut. Iar strigătul meu de durere în urma ruperii brutale de pântecul mamei a adus, culmea, bucurie tuturor. Este o contradicţie aici pe care nu o înţeleg...

Am ales, deci, să trăiesc, să vorbesc, să mă joc, să cresc. Ar spune unii că, de fapt, toate acestea s-au întâmplat pur şi simplu, că sunt fireşti, naturale. Mă uit în jur şi văd că sunt tineri de seama mea care nu vorbesc, ci se schimonosesc într-o limbă a diavolului, înecaţi în alcool, droguri, dezmăţ. Mai văd jocul de-a crima, uciderea cu bună ştiinţă a trupului şi a sufletului. Şi mă cutremur.

Eu vreau să trăiesc. Aleg să fiu om, fiinţă raţională, dar mai ales spirituală. Vreau să învăţ. Şi mi-am luat ca model păsările cerului ce se înalţă mândre spre cer, unde găsesc lumina, liniştea, şi coboară pe pământ, unde tot cerul le trimite hrană. Iată deci cât de frumos sunt rânduite toate!

Aşa îmi simt eu sufletul - un pui de ciocârlie, ce învaţă să zboare, se înalţă în rugăciune zi de zi, se poticneşte, cade, se ridică din nou şi-şi deschide aripile ca paginile unei cărţi, glăsuind către cer: ”Doamne, până aici am scris eu ce am putut. Iartă, Te rog, slovele strâmbe, iartă dezacordurile, poticnelile, greşelile de ortografie, paginile albe. Şi de acum, şopteşte-mi la ureche ce trebuie să scriu, astfel încât să fie bine plăcut Ţie şi Maicii Tale. Doamne, ridic capul spre cer şi văd ca într-o oglindă pământul. Fă să-mi plec ochii spre pământ şi să văd ca într-o oglindă cerul! Şi dă-mi glas să cânt toate lucrurile Tale, şi mărirea Ta în veci. ”


Fă-mă pasăre măiastră,

Să rostesc fără oprire

Rugăciunea îngerească

Pentru a cerului mărire.


Fă-mă suflet alb de crin

Ca să-nvălui cu mireasmă

Cupa Sfântului Potir

Până la Catapeteasmă.


Aripi dă-mi şi glas ceresc,

Îndrăzneală de martir,

Cu cuvânt brâncovenesc

Ţie viaţa să mi-o-nchin.


Aşa înţeleg eu libertatea. Mă rog Bunului Dumnezeu să mă lumineze astfel încât să nu mă depărtez de la Calea, Adevărul şi Viaţa pe care mi le-a dezvăluit. Amin.


Eseu scris de sora mea, Ioana Palas, premiat la Concursul Naţional "Cu ce preţ".

Preluare de la: http://vlad-mihai.blogspot.com/2009/09/libertatea-noastra-cea-de-toate-zilele.html#comment-form


3 comentarii:

  1. Îmi cer iertare că nu fac referire la articolul postat şi cer permisiunea de a vă face o invitaţie ( ţie şi cititorilor tăi ) la a vă expune părerea despre ce înseamnă prietenia şi ce este un prieten. Pentru o mai bună provocare, reamintesc ceea ce spunea Napoleon Bonaparte şi anume că ,,Nu există prieteni ci doar momente de prietenie..." Vă aştept cu mare drag aici, la Psalmdedor.

    PS. Minunate cuvinte!...si poezia....

    RăspundețiȘtergere
  2. Am primit si eu un raspuns la intrebarile mele despre libertate. Libertate pe care am tot cautat-o, atat la revolutie, unde am strigat impreuna cu ceilalti:"Vom muri si vom fi liberi!", dar cred ca adevaratul raspuns l-am primit de la Domnul atunci cand l-am cerut, dar mai ales atunci cand am hotarat sa-mi las orice parere personala si sa-mi deschi mintea si inima spre El ca sa mi-l poata da.
    Am vazut ca in numele libertatii omul de multe ori si-a ucis semenul, si uitandu-ma la mine am vazut ca si eu sunt in stare de acest lucru, pe care desi ni l-am comis, l-am avut in inima si in minte. M-am intrebat de ce libertatea mea poate duce la ucidere? Domnul m-a facut sa inteleg ca cest lucru mi se intampla tocmai pentru ca nu sunt liber. Nu sunt liber de frica, nu sunt liber de manie, nu sunt liber de mandrie nu sunt liber de pofte si atunci cand cineva sau ceva ma opreste sa le savarsesc, eu im caut "libertatea" de a savarsi pacatul, lasad in mintea si in nima mea chiar posibilitatea de a ucide pentru aceasta. Domnul m-a facut sa inteleg ca adevarata libertate nu este cea de a incalca legi sociale morale sau religioase, fara sa trebuiasca sa dai socoteala pentru aceasta, ci atunci cand ma judec inaintea lui Dumnezeu, asumandu-mi greseala si aratandu-i lanturile cu care pacatul m-a inlantuit si rugandu-l sa ma izbaveasca de ele. Acum stiu ca numai atunci cand Domnul va rupe aceste lanturi voi fi cu adevarat liber.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa ne ajute Domnul sa intelegem si sa iubim adevarata libertate a supunerii fata de Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere