Documentar despre autonomie

Doamne ajuta!
Redirectionez catre Dvs. un document important care subliniaza ca autonomia ceruta de unii extremisti maghiari pentru Judetele asa-zisului tinut secuiesc (Covasna, Harghita si Mures)este un abuz care nu tine seama de prezenta si dorinta romanilor, nu tine seama de dorinta familiilor mixte(romano-maghiare), nu tine seama de prezenta etniei tiganilor, categorii care reprezinta procente semnificative in structura demografica a acestor judete.
Daca stiti institutii sau reviste interesate de acest subiect, va rugam sa le trimiteti acest document si sa ia legatura dl. Ioan Lacatusu de la Centrul de Studii Sud-Est Europene din Sfantu Gheorghe ( e-mail: cohara_ro@yahoo.com).

                            pr. Constantin Stroilescu

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII COVASNA-HARGHITA

Documentar

            Un răspuns, din perspectivă demografică, la problemele dezbătute de unii aleşi locali din Arcul intracarpatic, la adunările care au avut loc, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, în zilele 4 şi 5 septembrie 2009

Poziţia societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, faţă de demersurile întreprinse de formaţiunile politice şi civice maghiare, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ţinut Secuiesc, a fost exprimată public, în ultimii ani, cu claritate şi consecvenţă, şi cu numeroase şi convingătoare argumente istorice, juridice, economice şi demografice. Toate acestea documente au fost editate în Buletinul Ligii Cultural - Creştine „Andrei Şaguna”, volumele I-IV (1992 - 2008), precum şi în lucrările Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, de Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007 (ediţie apărută şi în limba engleză) şi Argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, de Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008 – lucrări care, împreună cu alte volume care redau rezultatele unor cercetări interdisciplinare vizând problematica specifică a localităţilor din arcul intracarpatic, pot fi consultate şi pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna: www.forumharghitacovasna.ro.

            Deoarece, şi cu ocazia noilor demersuri autonomiste care au avut loc în zilele de 4 şi 5 septembrie 2009, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, organizatorii şi susţinătorii autonomiei teritoriale a aşa zisului „Ţinut Secuiesc”, fac abstracţie de prezenţa şi voinţa populaţiei de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din multitudinea argumentelor prezentate în sursele documentare menţionate, vom relua informaţiile referitoare la structura etnică şi confesională a populaţiei judeţelor respective, în istorie şi contemporaneitate.

1. În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că, la recensământul populaţiei din 2002, populaţia de naţionalitate română din aceste judeţe, a fost de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a acestora. La aceiaşi dată, populaţia de etnie rromă, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă deci că, 40 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, este de naţionalitate română şi de etnie rromă, adică nu aparţine etniei maghiare. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % din totalul populaţiei acestor judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (la recensământul din 2002, numărul maghiarilor din ţara noastră a fost de 1.431.807).

De menţionat că numărul secuilor recenzaţi în anul 2002, la nivel naţional, a fost de numai 285.

Actuala configuraţie etnică a celor trei judeţe se regăseşte şi în structura confesională a populaţiei. Astfel, persoanele care aparţin religiilor ortodoxă (402.499) şi greco-catolică (13.985) reprezintă 37 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.

Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. Potrivit datelor statistice, în prezent, numărul acestor familii din cele trei judeţe depăşeşte cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane.

O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară. La recensământul din 2002, peste 14.000 de cetăţeni din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sunt persoane cu dublă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare” (romano-catolică, reformată, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică).

2. Orice formă de autonomie teritorială pe criterii etnice, va conduce inevitabil, la discriminarea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Evoluţia vieţii publice postdecembriste a evidenţiat faptul că, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale, autorităţile publice locale din aceste judeţe, aflate perpetuu la conducerea localităţilor din zonă, au dovedit lipsă de voinţă politică în gestionarea corespunzătoare a problemelor privind păstrarea şi afirmarea identităţii românilor din Arcul intracarpatic. Pentru cunoaşterea configuraţiei actuale a comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, prezentăm cele 42 de localităţi administrative cu peste 100 de cetăţeni de naţionalitate română, din aceste judeţe, conform datelor recensământului populaţiei şi locuinţelor din anul 2002, cu menţiunea că în alte 59 comune din Harghita şi Covasna, numărul persoanelor de naţionalitate română este de sub 100.

I. Judeţul Covasna

1.      Sfântu Gheorghe - 14 178

2.      Întorsura Buzăului – 8853

3.      Sita Buzăului – 4805

4.      Barcani -3882

5.      Covasna – 3673

6.      Zagon -2722

7.      Dobârlău – 2322

8.      Tg. Secuiesc -1601

9.      Vâlcele – 1357

10.  Valea Mare -1147

11.  Belin -1043

12.  Breţcu -996

13.  Zăbala – 906

14.  Hăghig -871

15.  Chichiş -812

16.  Ozun -529

17.  Baraolt -300

18.  Ilieni -237

19.  Brăduţ -195

20.  Ojdula -183

21.  Aita Mare -168

22.  Boroşneu Mare -144

23.   Băţani -112

             Într-un număr de 21 localităţi administrative din judeţul Covasna, la recensământul din 2002, numărul populaţiei de naţionalitate română este de sub 100 persoane.

II. Judeţul Harghita

1. Topliţa – 11291
2. Miercurea-Ciuc -7274
3. Bălan -5121
4. Sărmaş -3330
5. Bilbor -2843
6. Tulgheş -2455
7. Gheorghieni -2161
8. Gălăuţaş -2010
9. Subcetate – 1960
10. Corbu -1419
11. Voşlobeni – 1225
12. Odorheiu Secuiesc -1077
13. Mihăileni -555
14. Săcel -341
15. Plăieşii de Jos – 276
16. Siculeni -216
17. Cristuru Secuiesc -220
18. Frumoasa -108
19. Băile Tuşnad -106

            Într-un număr de 38 localităţi administrative din judeţul Harghita, la recensământul din 2002, numărul populaţiei de naţionalitate română este de sub 100 persoane.

3. Pornind de la faptul că, 60% din totalul românilor din judeţul Covasna şi 40% din totalul românilor din judeţul Harghita, trăiesc în localităţi mixte, în care sunt numeric minoritari, medii de natură să slăbească foarte mult sentimentul de apartenenţă naţională, considerăm că cei aproape 100.000 de români din cele două judeţe, au nevoie de un cadrul legislativ, instituţional şi logistic care să le asigure prezervarea şi afirmarea identităţii naţionale, şi nu concetăţenii maghiari, care dispun de toate condiţiile pentru prezervarea şi afirmarea identităţii specifice.

4. Preocupaţi exclusiv de promovarea dezideratelor privind obţinerea autonomiei etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, liderii maghiarilor „radicali” şi „moderaţi”, deopotrivă, trec sub tăcere, printre altele, un subiect „incomod” pentru ei, respectiv deznaţionalizarea şi asimilarea unor întregi comunităţi româneşti din arcul intracarpatic.

Studiile de demografie istorică arată că, numeroase comunităţi româneşti care în sec. XVII - XIX aveau număr mare de membrii, în ultimul secol, au fost aproape complect maghiarizate. Din rândul acestor comunităţi, din judeţul Covasna menţionăm: Micfalău (localitate în care numărul românilor a scăzut de la 919, în anul 1900, la 43 în anul 2002), Dobolii de jos (de la 926, la 200), Chichiş (de la 719, în 1900, la 197), Bixad (de la 674, la 21), Belin (de la 685, la 220), Ghelinţa (de la 600, în 1700, la 63), Lisnău ( de la 484, la 25), Cernat ( de la 335, la 48), Aita Seacă ( de la 316 , la 33). Au fost asimilate comunităţi româneşti care în sec. XVIII- XIX aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Arcuş, Băţanii Mari, Brateş, Bodoc, Bicfalău, Comolău, Căpeni, Chilieni, Dobolii de Sus, Ghidfalău, Ilieni, Lemnia, Măgheruş, Moacşa, Poian, Sânzâieni, Sântionlunca, Turia, Valea Crişului,Valea Zălanului ş.a

Aceleaşi dimensiuni dramatice a avut procesul de maghiarizare a populaţiei româneşti şi în judeţul Harghita. Edificatoare sun în acest sens, datele recensămintelor din sec. XVIII – XIX şi cele ale recensământului din 2002, după cum urmează:Vlăhiţa (de la 644 la 73), Mihăileni (de la 493 la 18), Mereşti (de la 431 la 6), Ocland (de la 355 la 10), Plăieşii de Sus (de la 325 la 52), Bodogaia (de la 310 la 18), Ditrău (de la 300 la 54), Satu Nou (de la 305 la 4), Porumbenii Mari (de la 208 la 2), Joseni (de la 286 la 46), Lăzarea (de la 285 la 57), Sândominic (de la 258 la 29), Lăzăreşti (de la 259 la 11), Tomeşti (de la 240 la 6). Au fost asimilate comunităţi româneşti care în sec. XVIII-XIX aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Aldea, Atid, Armăşeni, Brădeşti, Casinul Nou, Ciucsângiorgiu, Crăciunel, Cuşmed, Eliseni, Frumoasa, Filiaş, Lueta, Mărtiniş, Suseni, Valea Strâmbă

O adevărată „purificare etnică” a românilor din „ţinutului secuiesc”, care a condus la dispariţia a zeci de comunităţi româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a avut loc în perioada 1940 -1944. Recensămitele vremii, pun în evidenţă faptul că, în judeţul Covasna, în anul 1941, românii au scăzut cu 11 592 persoane, faţă de anul 1930, iar maghiarii au crescut, în aceiaşi perioadă, cu 26 173 persoane. Între recensămintele din anii 1930 -1941, la nivelul judeţului Harghita, românii au scăzut cu 8473 persoane, în timp ce maghiarii au crescut cu 43.000 persoane.

5. La toate acestea trebuie să adăugăm maghiarizarea fostele comunităţi de armeni – îndeosebi de la Gheorgheni şi Frumoasa, de germani, italieni ş.a., precum şi dispariţia comunităţile evreieşti din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc, Boroşneul Mare, Comandău, Zagon, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc ş.a. – majoritate căzute pradă holocaustului practicat de administraţia horthystă, în primăvara anului 1944.

6. Pentru reliefarea purităţii etnice a „Ţinutului secuiesc”, din dezbaterile publice actuale lipsesc informaţiile reale referitoare la comunităţile de rromi din cele două judeţe. Studiile efectuate pe această temă, arată că în unele aşezări din zonă, rromii reprezintă o pondere însemnată (între 20 şi 50%) din populaţia totală a unor localităţi precum Ghidfalău, Boroşneul Mare, Băţanii Mari, Baraolt, Brăduţ, Vâlcele, Hăghig – din judeţul Covasna, Corund, Plăieşii de Jos, Ciucsângeorgiu, Tuşnad, Sâncrăieni ş.a. – din judeţul Harghita.

7. Referitor la folosirea „obsesivă” de către liderii maghiari a termenului de „Pământ secuiesc”, din informaţiile referitoare la structura etnică şi confesională a populaţiei celor trei judeţe, în istorie şi contemporaneitate, rezultă că, zona este un „melting pot” (creuzet), în care mai multe etnii au fost asimilate de către cea maghiară. Şi astăzi, realitatea etno-demografică din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, este departe de imaginea unui grup etnic compact. Dacă liderii maghiari, nu agreează sintagma „aşa zisul Ţinut Secuiesc”, propunem reactualizarea formulei folosită în perioada interbelică de „ţinuturi secuizate”, concept bazat pe faptul că o bună parte din populaţia actuală de etnie maghiară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş provine, în principal, din români maghiarizaţi.

8. În acest context, propunem reprezentaţilor societăţii civile, mediului academic şi forţelor politice româneşti să reactualizeze şi să implementeze proiectul interbelic de „readucere la matcă”, respectiv de „reromânizare” a românilor maghiarizaţi din localităţile judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, după modelul folosit de Ungaria şi liderii maghiari din România, pentru „salvarea de la asimilare a ceangăilor” din Moldova.

9. Având în vedere fizionomia etnică a judeţelor Covasna, Harghita şi parţial Mureş, precum şi existenţa unor partide constituite pe criterii etnice, solicităm autorităţilor abilitate ca descentralizarea să se realizeze cu „reguli precise”, deoarece altfel acest proces, necesar şi benefic pentru întreaga ţară, va conduce inevitabil la autonomie teritorială, în cele aceste judeţe. În aceste condiţii este imperios necesar ca Statul român, în consens cu practica europeană, să elaboreze şi să implementeze acele strategii de dezvoltare economico-socială a zonei care să asigure o fizionomie multietnică şi pluriconfesională, concomitent cu întărirea capitalului social, prin refacerea încrederii cetăţenilor din toate zonele ţării în zona Covasna-Harghita, în beneficiul tuturor locuitorilor de aici.

10. În legătură cu propunerile formulate de către liderii maghiari, cu privire la necesitatea reîmpărţirii administrativ-teritoriale a ţării şi la redimensionarea actualelor regiuni de dezvoltare, din studiile noastre rezultă că, pot fi elaborate variante de formare a unor regiuni administrative în arealul la care ne referim, susţinute cu argumente istorice, economice şi sociale dar, în care schimbarea raportului majoritate – minoritate, poate elimina actualele efecte perverse determinate de situaţiile din actualele judeţe Covasna şi Harghita, unde minoritatea naţională este majoritate locală, iar majoritatea naţională este minoritate regională.

Sf. Gheorghe, 8 septembrie 2009

                                                                                                Director,

                                                                                      Dr. Ioan Lăcătuşu