Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

vineri, 8 mai 2009

Un schimb de replici interesant despre metodele presei


VladR spune:
mai 7, 2009 la 12:48 am

Parinte, sa nu ma intelegeti gresit.

Singurul lucru cu care nu sunt de acord este supararea pe care v-a pricinuit-o atitudinea reporterilor.

Dumneavoastra ii judecati (a se intelege prin judecata=analiza) dintr-o perspectiva crestina, in care in astfel de situatii caderile nu sunt facute publice, ci se cauta in taina indreptarea pacatosului.

Insa acesti ziaristi cred ca trebuie judecati dintr-o perspectiva laica, pentru ca ei se comporta ca atare.

Traim intr-o colectivitate eterogena. Vremurile in care Biserica avea un cuvant greu de spus in societatea si aceasta o avea ca etalon sunt apuse.

De aceea eu personal nu ii condamn pe ziaristi. Mai ales ca, spre deosebire de mediatizarea cazului Tanacu, acum nu mai avem parte de nici un fel de epitete si pareri personale scandaloase la adresa Bisericii in intregul ei sau a reprezentantilor acesteia.

In societatea noastra secularizata, ei au avut curajul de a cauta sa vada daca Biserica isi urmeaza principiile, adica daca Il urmeaza pe Hristos.

Vremurile in care Biserica era un etalon sunt apuse, dar omul este intr-o permanenta cautare, cosntienta sau nu, a sensului vietii sale, care este comuniunea cu Hristos sau mantuirea.

De aceea, demersul lor este pentru mine explicabil, iar rezultatele anchetei sunt dureros de reale.

In legatura cu apararea facuta de avocati IPS Teodosie, eu l-as fi sfatuit altfel pe clientul meu: in fata unor dovezi zdrobitoare singura solutie era recunoasterea fara ezitare a faptei. Cred ca intr-o astfel de situatie pocainta sincera, urmand caderii, i-ar fi adus infinit mai mult respect din partea atat a credinciosilor cat si a necredinciosilor.

Va rog sa ma iertati, Parinte, de indrazneala, si daca am gresit, astept comentariile

savatie spune:
mai 7, 2009 la 10:51 am

Iubite VladR,

nu doar din punct de vedere crestin fapta jurnalistilor e nedemna, ci din toate punctele de vedere. Mai intii, legile civile interzic urmarirea cuiva, precum si filmarea, inregistrarea neanuntate. Nici macar un politist nu are voie sa te urmareasca/inregistreze cu camera ascunsa, decit daca are mandat de la procuratura. Ceea ce au aratat jurnalistii este un dosar operativ.

Eu cred ca prin astfel de actiuni si libertati de ne-visat pentru omul de rind si chiar pentru orice politist nemandatat (adica liberatea de a urmari si a-i face dosar operativ oricui!) omul de presa devine un fel de super-man care planeaza deasupra legilor si drepturilor, incalcind fara riscuri dreptul la intimitate, dreptul la propria imagine si alte drepturi garantate de statul roman. In acest caz, jurnalistii trebuie sa depuna juramint ca si procurorii sau sa se rezume la instrumentele si metodele de investigatie proprii civililor.

Altminteri, orice tinerel cu patalama de jurnalist poate stringe dosare operative pe oricine, ca mai apoi sa le vinda pe bani mari ziarelor si televiziunilor de scandal sau, si mai rau, sa le vinda vinovatului prin santaj, ceea ce cred ca s-a intimplat nu o data. Procuratura si securitatea inchide ochii la aceste incalcari grave comise de unii jurnalisti, deoarece prefera sa asiste la scandaluri, decit sa ia masurile necesare pentru curmarea faradelegilor in stat.

VladR spune:
mai 7, 2009 la 4:13 pm

Parinte, am citit cu multa atentie raspunsul dumneavoastra si v-am inteles punctul de vedere.

Cu toate acestea, in continuare cred ca ce au facut ziaristii nu este atat de condamnabil fata de ce au surprins ei la Constanta si Cozia. Pentru ca nu e vorba de cine stie ce magarii, smenuri facute de laici. E vorba de joaca cu Harul. Si asta nu cred ca Ii place nici lui Dumnezeu.

Eu unul inca mai caut sa ma cunosc pe mine si pacatele mele, asa incat nu ma consider indreptatit sa emit judecati impotriva IPS Teodosie sau a altei fete bisericesti. Cu toate acestea, dragostea pe care trebuie sa o purtam aproapelui nostru nu inseamna sa il acoperim de fiecare data cand greseste, caci aceasta repetare il duce si pe el la pierzare, dar si pe noi, ce care stim ce face.

Intr-adevar, prima “arma” duhovniceasca este rugaciunea, dar daca ea nu are efect este si pt ca cel in cauza nu doreste sa se schimbe. Asa ca Dumnezeu permite si o rusinare mai mare, asa cum a patit sarmanul IPS. Sa dea Dumnezeu sa ii fie si sa ne fie tuturor spre invatare de minte. Orice rautate, dar mai ales cea impotriva unora mai mici ca noi, isi are plata, in viata de acum sau de apoi.

Eu sunt patit, si numai o “palma” divina cu urmari publice m-a facut sa imi vin cat de cat in fire. De aceea am si o parere oarecum diferita de a dv asupra faptei jurnalistilor. Pt ca aceasta fapta, in plan duhovnicesc, poate avea urmari deosebite prin pocainta sau urmari grave, prin nepocainta.

viorel petcu spune:
mai 7, 2009 la 8:09 pm

Parinte Savatie,
Am urmarit de mai multe ori “documentele” emanate de Romania Libera pana ce amreusit sa-mi anulez starea emotionala nascuta de impactul cu aceasta stire, iar analiza mea sa fie facuta la rece fara a avea un creier infierbantat si am ajuns la niste concluzii:

1. Metoda de “desconspirare” este machiavelica(scopul scuza mijloacele). Noi cei din biserica o primim ca fiind valabila? Eu de la duhovnicii mei am invatat ca nu. Nu putem inlatura un rau cu un altul pentruca cel ce foloseste o metoda rea se aseamana cu cel ce a generat-o.

2. Documentul are caracter manipulator.
a. Se bazeaza pe niste fapte cunoscute in biserica, atat ca barfe, cat si ca putine cazuri concrete cunoscute in cercuri restranse dar raspandite intre credinciosi.(am auzit si eu ca se vand parohii dar daca ma pui sa-ti dau un exemplu nu pot)
b. Inainte de fiecare “dovada” filmata se face o povestire a faptelor care sa te introduca in contextul dorit de autor, apoi se prezinta filmul care nu adevereste toate faptele povestite si se intrerupe brusc atunci cand autorul si-a atins scopul. Eu pot sa va povestesc o alta poveste si sa va prezint acelasi film si ve-ti intelege altceva.
c. Cronologia filmarilor nu este dovedita si se vede clar ca se face un montaj(discutia cu paznicul se face ziua dar pana il prezinta arhiepiscopului se face noapte; nu reiese niciunde data la care se intocmesc actele la sediul arhiepiscopiei, iar actele prezentate nu sant cele de inmatriculare ci cele de binecuvantare pentru inscriere si adeverirea ca face parte din biserica)
d. Nu se face dovada conditionarii hirotoniei de plata unei sume. Se amesteca notiuni precum donatie, cadou cu cea de mita, primele doua sant acceptate de biserica.
e. Absolvirea facultatii de teologie nu este canon al bisericii ortodoxe soborbicesti, ci mai degraba un ordin interior in BOR (personal cred ca aceste innoiri nu sunt benefice pentru biserica).

3. Se vede clar reaua vointa a autorului care extinde un fapt, pe care nu il dovedeste ci mai mult il induce in mintea cititorului, la intreaga biserica.

4. Genereaza situatia data (instiga la faptele pe care le demasca), in cele mai multe cazuri discordant cu reactia interlocutorului.

5. In cazul de la Cozia se foloseste de un mirean (fratele cu care vorbeste la masa nu face parte din obste, pentru ca nu are vesmintele unui frate de obste), acesta poate fi un lucrator sau un nou venit care aspira la viata monahala, dar dupa cum vorbeste se vede ca este pe alaturea.

6. In cazul fumatului nu se desprinde concluzia ca monahii de la Cozia fumeaza. In orice manastire daca soliciti permisiunea de a fuma esti indreptat spre un loc din afara manastirii, asa se procedeaza si cu lucratorii mireni din manastire(reporterului i s-a indicat un loc in care poate fuma, din film nu reiese ca nu el a solicitat asta).

7. Si aici incita spre infaptuirea neregulilor pe care doreste sa le dovedeasca (insista sa ofere cadouri desi vede ca nu se manifesta interes fata de ele)

8. si mai pot gasi dar m-am plictisit asa ca va las si pe voi.

Daca cineva ar dori sa ma convinga de ceva folosind astfel de mijloace, dovezile trebuie sa fie indubitabile cea ce in cazul de fata nu se intampla, dar poate ca reporterul mai are si alte filmari pe care nu le-a prezentat. Pana atunci concluzia este ca fiecare poate sa creada dupa inima lui. Iertati.


Sursa : http://savatie.wordpress.com/2009/05/06/va-fi-sau-nu-vladica-teodosie-tapul-ispasitor-al-bor/

Cuviosul Arsenie cel Mare - Patericul egiptean


Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând : Doamne, îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui ? Şi i-a venit glas zicându-i : Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui.

Acesta, dupa ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat, zicând acelaşi cuvânt. Si a auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, ca acestea sunt radăcinile nepăcătuirii!


Se zicea pentru dânsul, că precum nimeni din palat nu purta mai bune haine decât dânsul cât era în palat, aşa nici în viaţa călugărească nimeni nu purta mai proaste decât dânsul.

Întrebând avva Arsenie oarecand pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, altul văzându-l pe el, a zis : avvo Arsenie, cum atâta învăţătură latinească şi elinească având, întrebi pe acest ţăran pentru gândurile tale ? Iar el a zis către dânsul : învăţătura latinească o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui ţăran înca nu l-am învăţat.


A venit odată fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier oarecare la avva Arsenie şi l-a rugat pe acest bătaan să auda de la el vreun cuvânt. iar bătrânul, tăcând puţintel, a răspuns către dânsul : dar dacă voi spune un cuvânt, îl veţi păzi ? Iar ei au făgăduit că-l vor păzi. Şi le-a zis lor bătrânul : oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu va apropiaţi.

Un frate a rugat pe avva Arsenie ca să audă cuvânt de la el. Şi i-a zis lui bătrânul : pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele dinafară.

Zis-a iarăşi : de vom căuta pe Dumnezeu, Se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.

Zis-a avva Marcu către avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui bătrânul : Dumnezeu ştie, că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pe Dumnezeu şi să vin întru petrecere cu oamenii.

Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, că toată noaptea petrecea priveghind şi când voia să doarmă dimineaţa pentru nevoia firii, zicea somnului : vino, rob rău; şi aţipea puţin, şezând şi îndată se scula.

Spunea avva Daniil : atâţia ani a petrecut cu noi şi numai o măsură de grâu îi făceam lui pe an şi când mergeam la el mâncam din acel grâu.



joi, 7 mai 2009

Ţineţi piatra! Nu judecaţi pe sluga Altuia, ca să nu fiţi judecaţi!

Să avem milă pentru cel căzut între tâlhari, să legăm rănile lui.

Să rugăm pe Domnul pentru îndreptarea lui.

Există pocăinţă.

Să-i dorim să afle calea pocăinţei cea mântuitoare ÎPS Teodosie.

“Avem pentru ce să ne căim”;

“Doamne, am venit la Tine, că numai tu ne poţi ierta!”;

“Am irosit timpul dat spre mântuire şi ne-am rănit de moarte”.


"Dacă am greşit, să nu plângem şi să greşim mai departe, ci să plângem şi plânsul să ne oprească din aceste greşeli pe care le-am făcut. Şi după ce ne-am oprit trebuie să ne pregătim, să ne descărcăm de poverile pe care le-am adunat pe sufletul nostru."


http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/05/07/insomnii-cel-fara-de-pacat-dintre-voi-sa-arunce-cel-dintai-piatra/#comment-14899


"Cuget de seară
Spre seară însă o ispită cum n-am mai trăit, m-a izbit puternic, fără preaviz. Oarecând, când am judecat aspru pe homosexuali, am păţit tot o mare ispită. Vă mărturisesc că de fiecare dată când mă aprind de ură “în numele dreptăţii”, primesc o palmă bună. Domnul se supără când loveşti în clerul Bisericii Sale, chiar şi când acesta, după logica omenească, merită mustrat cu asprime. El îi iubeşte pe unşii Lui. Ca şi odinioară, în Vechiul Testament, deşi arhiereii căzuseră în idolatrie şi alte păcate mari, pe toţi i-a trecut prin marea Roşie, pentru că erau ai Lui şi pentru că-i iubea."
Laurentiu Dumitru

Diferitele trepte ale unirii cu Dumnezeu


Unirea începe în clipa deşteptării prin har. Omul dă mărturie despre ea prin ostenelile şi dorul după Dumnezeu, iar Dumnezeu ne încredinţeaza de aceasta prin bunăvoinţa, călăuzirea şi acoperământul Său. El însă nu este încă înlăuntrul omului şi nici omul nu este în El, nu este încă comuniune şi împreună-lucrare desăvârşită. Prin Sfânta Taină a Botezului şi a Spovedaniei, Hristos intră în credincios prin harul Său, unindu-se cu el şi învrednicindu-l să guste cât de bun este Domnul cu atâta îmbelşugare şi revărsare simţită a bunătăţii, încât el aseamănă aceast stare cu desăvârşirea. Însă după aceea Dumnezeu tăinuieşte pentru o vreme semnele prezenţei Sale în om, aducând din când în când câte o adiere uşoară, care este numai o imagine slabă şi nu însuşi chipul desăvârşit al unirii. Îngăduie ca omul să petreacă în necunoaştere, până când ajunge la o anumită măsură a înţelegerii duhovniceşti, după înţeleapta Lui călăuzire, şi abia atunci Hristos Îşi face simţită prezenţa în sufletul omului care s-a făcut templu al Preasfintei Treimi.

Aşadar deosebim trei trepte de unire cu Dumnezeu: una este raţională şi este cea a din timpul întoarcerii spre Dumnezeu, iar celelalte două sunt lucrătoare; dintre acestea două, una este tainică, nevăzută de ceilalţi şi neştiută de noi înşine, iar cealaltă este făţişă, cunoscută şi de noi, şi de ceilalţi.

Prima treaptă a comuniunii, cea mai aproape de înţelegerea noastră şi mai des întâlnită, nu încetează în cea de-a doua şi nici chiar în cea de-a treia a unirii cu Hristos, fiindcă viaţa duhovnicească este o viaţă care se desfăşoară în acelaşi timp şi la nivel raţional.

Totuşi, urcând duhovniceşte pe cea de-a doua şi chiar a treia treaptă, firea celui dintâi chip al unirii cu Dumnezeu se schimbă în mod simţitor, iar felul schimbării nu poate fi prins în cuvinte.

Întreaga viaţă duhovnicească stă tocmai în această înălţare de la comuniunea gândită, percepută numai la nivel raţional, la unirea vie , lucrătoare, simţită şi arătată.”

Sf. Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2008, p. 209-210)

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Joi[Fapte 8, 26-39 ; In. 6, 40-44]. Sfântul Filip l-a întrebat pe famen : « Înţelegi, oare, ce citeşti ? » Acela a răspuns : « Cum aş putea să înţeleg de nu mă va călăuzi cineva ? » Cât de adesea trăiesc acelaşi lucru cei ce citesc cuvântul lui Dumnezeu şi scrierile Sfinţilor Părinţi ! Cele citite nu intră în cap ; mintea nu poate să ia aminte la cele scrise acolo şi să le încapă, de parcă ar fi vorba de ceva străin, despre lucruri dintr-un tărâm necunoscut. Iată că aici este nevoie de un tâlcuitor deprins cu lucrurile despre care este vorba. Sf. Filip avea acelaşi duh care a dat şi proorociile şi nu i-a venit greu să tâlcuiască locul care îl frământa pe famen. Aşa e şi cu noi acum : trebuie să găsim un om care să stea pe acea treaptă a vieţii şi a cunoştinţei de care este legată scriptura care ne frământă, şi el o va tâlcui fără osteneală, căci fiecare are treapta sa de orizont duhovnicesc. Cel aflat pe o treaptă mai joasă nu vede tot ce vede cel aflat pe o treaptă mai înaltă, ci poate numai să ghicească. De se întâmplă ca scriptura pe care n-o putem noi înţelege să atingă o treaptă mai înaltă, iar tâlcuitorul întâlnit de noi stă pe o treaptă mai joasă, el nu ne va tâlcui aşa cum se cuvine, ci va adapta totul la orizontul său şi locul cu pricina va rămâne pentru noi la fel de întunecat ca mai înainte. Se cade să ne minunăm de uşurătatea cu care se apucă să tâlcuiască cele ale Scripturii oameni cu totul străini de tărâmul de care ţin aceste lucruri. Şi totul iese din ei pe dos decât cum trebuie ; însă a se făli cu tâlcuirile lor nicidecum nu uită.

Recomandare de lectura: Zorii cenzurii neo-bolsevice asupra internetului

Un pasaj mai dificil este urmatorul, in care sunt amenintati cu inchisoarea cei care ar face nu se stie ce fel de agresiune asupra altora pe motiv de “discriminare,” inclusiv religioasa. Este enigmatic tipul de infractiune la care se refera legiuitorul, atata vreme cat se refera doar la un potential agresat “discriminat”, si agresat in general. Sa intelegem ca este voie sa fie agresati toti ceilalti, atata vreme cat agresiunea nu are o motivatie “discriminatorie”?

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani ameninţarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic, cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este închisoarea de cel puţin 5 ani, pe motiv de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională ori etnică, sau în considerarea religiei dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare dintre motivele arătate.

big-brother-logo-10.jpg

Recapituland, vom observa ca masurile luate pentru ingradirea libertatii de exprimare pe internet merg in doua directii:

- controlarea, cenzurarea si penalizarea (inclusiv prin inchisoare) a celor care folosesc internetul ca platforma de exprimare. Adica a celor care detin si administreaza site-uri, bloguri, domenii, etc. Din aceasta categorie fac parte masurile preconizate de Viviane Reding precum si legea pregatita de autoritatile romane. In acest caz proiectul de lege a luat-o inaintea “perspectivelor europene” - suntem iarasi in avangarda masurilor autoritariste.

- controlarea, cenzurarea si amendarea celor care folosesc internetul ca platforma de informare. A utilizatorilor “simpli”, care navigheaza pe internet doar pentru a culege de acolo informatie, materiale, sau pentru a intra in conexiune cu alti utilizatori. Din aceasta categorie face parte proiectul de masuri pregatit in Parlamentul European.

Relevant, in aceasta ordine de idei, este chiar titlul pe care cotidianul citat l-a ales pentru articolul sau: Bloggeri si forumisti, atentie la ce scrieti! Va pandeste puscaria! Ei bine, exact acest lucru se urmareste - limitarea pana la eliminare a libertatii de exprimare. Din “no man’s land” internetul va deveni terenul de operatiuni al unui organism suprastatal in cautare de infractori care isi permit sa gandeasca si sa scrie liber.

Adresa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/07/zorii-cenzurii-neo-bolsevice-asupra-internetului/


Dupa legea "Big Brother" care ii obliga pe operatorii de telefonie mobila si de Internet sa arhiveze informatiile despre toate comunicatiile electronice ce au loc pe teritoriul Romaniei, a venit si randul blogurilor si forumurilor. Ministerul Justitiei are in dezbatere publica un proiect, care daca va fi adoptat, va mari supravegherea activitatilor din mediul online. Potrivit ProTv, vor fi incriminate prin lege anumite fapte comise prin intermediul Internetului, de catre cei care publica ziare online sau bloguri. Nici cei care posteaza pe forumuri sau folosesc alte mijloace ca chat-ul, poseda sau administreaza site-uri de Internet nu vor fi uitati. Pedepsele se incadreaza intre 6 luni si 5 ani de inchisoare. Astfel, vor constitui infractiuni si vor fi pedepsite ca atare, printre altele: accesarea materialelor pornografice cu minori; distribuirea sau punerea la dispozitia publicului de materiale rasiste sau xenofobe; amenintarea din motive de discriminare; negarea, minimalizarea, aprobarea sau justificarea genocidului sau altor crime contra umanitatii. Cei care doresc pot sa-si exprime punctul de vedere despre acest proiect de lege o pot face pana la data de 28mai. »
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-05-04&id=27039

Cronica unui pelerin - VI -





3 mai 2009

După o noapte în care am dormit la M-rea Râmeţ,(http://ortodoxvideo.blogspot.com/2009/04/istoricul-unor-manastiri-romanesti.html) prea importantă în contextul monahal românesc pentru a fi evocată în treacăt, la invitaţia unei creştine, ne îndreptăm spre ...Ţagu!

Nici noi nu mai auzisem vreodată despre această localitate de lângă Sărmaş – Bistriţa-Năsăud( http://www.listafirme.ro/harta/bistrita_nasaud_tagu.htm). Dar aveam să n-o mai uităm. O comunitate ortodoxă de aproximativ 400 de familii, după mărturia preotului Grigore, un slujitor al lui Dumnezeu tânăr, de prin zona Clujului, ca şi preoteasa Ioana, care ne-a răspuns cu amabilitate la întrebările uneori indiscrete.

Ne declarăm surprinşi de ospitalitatea şi bunăvoinţa faţă de noi a acestor oameni care, practic, au insistat ca noi să participăm la Sf. Liturghie în biserica lor, dar şi mai surprinşi că ne-au aşteptat până pe la zece şi jumătate, ca să ajungem în localitate, apoi ne-au primit ca pe nişte oaspeţi de seamă şi ne-au făcut să ne simţim ca fraţi întru Hristos, chiar dacă nu ne mai văzuseră niciodată. Un aspect inedit: toţi bărbaţii stau în naosul bisericii, în timp ce femeile stau în timpul slujbei în pronaos. Ca în Ardeal, e plin de bănci, dar nu sunt strane. Trebuie să ne obişnuim şi să ne adaptăm rapid situaţiei. Preotul nostru liturghiseşte împreună cu Pr. Grigore. Este Duminica mironosiţelor. Predica o ţine gazda, oaspetele fiind prea obosit sau doar smerit pentru a spune cuvânt de învăţătură credincioşilor. Reţin câte ceva: Femeile Mironosiţe nu s-au temut de nimeni şi de nimic, au mers cu miruri la Mormânt, întrebându-se cine le va prăvăli lor piatra, dar au găsit-o dată la o parte, au crezut că trupul Domnului a fost furat şi au alergat să dea de veste. Sf. Maria Magdalena, rămânând în urma lor, a văzut un om şi a crezut că este grădinarul. Nici ea nu credea în Înviere pe atunci. Dar când Hristos i-a spus pe nume: Maria!, L-a recunoscut şi s-a bucurat şi a vestit tuturor Învierea Sa. Avem atâţia sfinţi în calendar pentru că am avut femei creştine, mame creştine, care şi-au crescut fiii în dragostea de Dumnezeu şi de neam.

În aceste zile pe care le trăim noi nu este o criză economică, în primul rând, ci e criză de dragoste. Oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu şi de aceea nu-L mai mărturisesc. Nu pot zice: “Hristos a înviat!” decât acei care Îl iubesc pe Hristos. Creştinii de azi nu zic decât în prima zi, apoi parcă le e ruşine de Hristos şi tac. Să învăţăm de la Mironosiţe să-L mărturisim pe Hristos, fiindcă avem datoria să-L mărturisim, mai întâi prietenilor şi colegilor, apoi lumii întregi. Să ducem în lume pacea pe care o primim de la Hristos în biserică, în care intrăm ca în Sfântul Mormânt pentru a învia.

Se încheie Sf. Liturghie cu un parastas(fără colivă! aşa e obiceiul acolo). Apoi atmosfera se destinde, Părintele ne dăruieşte câte o cruciuliţă, ne mulţumeşte pentru participare şi ne dă în grija preotesei sale, care ne duce acasă şi ne omeneşte. Suntem uşor stânjeniţi şi ne întrebăm câţi dintre noi am proceda la fel. Pr. Grigore ne vorbeşte despre istoria locurilor, despre biserică, ortodoxie şi uniaţie, rezistenţă în faţa încercărilor de deznaţionalizare catolice, în parte cotracarate de strămoşii românilor din Ţagu-Mare. Ne arată documente bisericeşti vechi de peste un secol. Regret că n-am cum să înregistrez ce spune, nu am fost pregătită, dar Părintele mă linişteşte: le-a publicat. Sper să le găsesc pe net.

Deşi ne-am ataşat de gazdele noastre şi nu am mai pleca din minunata curte şi grădină, timpul ne presează. Vrem să ne oprim şi la Sighişoara, în drum spre Ploieşti. Ne alinăm cu promisiunea că vom reveni la Ţagu la vară, dacă este voia lui Dumnezeu.

PS: Referinţe pe net: “Ioan Pintea, moderatorul simpozionului, a subliniat rolul pe care îl joacă şi îl pot juca în calitate de formatori preoţii de la ţară, dându-i cuvântul în continuare preotului Grigore Marchiş din Ţagu; părintele a arătat că se mai poate lucra cu copiii şi bătrânii, ultimii - adevarate comori de cultură populară a căror memorie ar trebui păstrată prin înregistrare.”

(http://www.mesagerul.ro/index.php?id=id:00000045645)

“682. ŢAGU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În vatra satului, îndeosebi în jurul fostului Consiliu Popular, s-au descoperit accidental fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi dacice, lucrate cu mâna; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

2. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei ce duce spre Ţăgşor, se menţionează o altă aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale. 1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 93/a, b, il. » (http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/popa/repertoriu%20thi.htm)

« De curand, s-a desfasurat la Tagu - in organizarea Consiliului Judetean, Centrului Judetean pentru Cultura, Primariei Comunei Budesti si Parohiei Ortodoxe - manifestarea folclorica "Cu stramosii la Gurete”; "Gurete” sunt denumite niste ridicaturi de pamant cu aparenta de dealuri, dar mai mici. In deschidere, Vasile Codrea (primarul comunei Budesti) a prezentat un istoric al Tagului, apoi Nicolae Galatean (directorul Centrului Judetean pentru Cultura) a multumit factorilor locali pentru ... continuare in Mesagerul De Bistrita-Nasaud »