Tot ceea ce provoacă dezbinare, tulburare şi ură, tot ceea ce aduce batjocorie aproapelui, oricine ar fi el, oare poate fi în duh creştin sau folositor omului? Certurile, discuţiile în contradictoriu pe un ton ridicat şi plin de sine, disputele şi polemilcile, ironiile şi sarcasmele nu dau oare măsura dispreţului pe care îl avem faţă de mulţi dintre semenii noştri şi a intoleranţei faţă de ei?
Lipsă de îngăduinţă din lipsă de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, făpturile Sale!
Lipsă de îngăduinţă şi asprime de ton din prea multă dragoste de sine şi din părerea de sine îngâmfată !
Certarea care nu se face cu blândeţe, de către o persoană cu autoritate duhovnicească şi într-un moment binecuvântat de Dumnezeu, tulbură spiritele, stârneşte patimile, înfierbântă sângele şi întunecă mintea tuturor celor implicaţi. Dacă Pătintele Arhimandrit Justin nu s-a ridicat şi n-a mustrat cu asprime pe « păcătosul » care a stârnit mânia tuturor, oare ne vom ridica noi înaintea sa, în « apărarea » sa, cu un duh de indignare şi de răutate necreştină ? Nu este o nechibzuinţă cel puţin, aceasta ?
« De câte ori am vorbit, m-am căit ! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu