Cronica unui pelerin - II -

Ne continuăm drumul spre mănăstirea Ostrov, din Călimăneşti, ctitorie a Doamnei Despina, soţia Sf. Neagoe Basarab.

« Arareori intalnesti o istorie mai fascinanta a vreunei manastiri romanesti. Desi, dupa documente, Manastirea Ostrov ar fi ctitorie a lui Neagoe Basarab si a sotiei sale, Despina (la 1520), se pare totusi ca asezamantul este mai vechi chiar si decat Cozia, vestita lavra zidita de Mircea cel Batran la 1388. Asta, fiindca primul staret al Coziei a plecat de nicaieri altundeva decat de la "Calimanesti" - "schitul dintre ape", cum i se spunea -, unde exista deja o trainica obste de calugari. Hrisoavele marii manastiri de azi, aflate la numai doi kilometri departare, o atesta limpede: celebrul Chir Gavriil, primul egumen al Coziei, pus de insisi Sfantul Nicodim si Mircea cel Batran, a fost adus de la Ostrov. Asadar, asezamantul Ostrovului era mult mai vechi decat Cozia. Iar acest Chir Gavriil Ieromonahul a fost fara indoiala un ucenic al lui Nicodim, dovada ca bisericuta de acum a Ostrovului seamana izbitor cu Vodita, celebra ctitorie a Sfantului de la Tismana si prima manastire romaneasca, din toate vremurile.

Putini oameni stiu aceste lucruri, iar maicile din insula le-au aflat de la nimeni altul decat parintele Vartolomeu, staretul de azi al Coziei si exarhul tuturor manastirilor valcene de pe Valea Oltului. »

Sursa :http://www.formula-as.ro/2005/664/spiritualitate-39/manastirea-dintre-ape-ostrov-5948

Am mai fost aici, vara trecută, şi abia aştept să revăd Icoana Maicii Domnului de la Ostrov, minune în sine, cel mai curat şi mai blând chip, care mă priveşte cu dragoste din icoana mică adusă acasă atunci.

« ...icoana facatoare de minuni de la Ostrov: Maica Domnului cu Pruncul ("Odighitria").[...]. E, intr-adevar, uimitoare, seamana cu Icoana de la Nicula. Se banuieste c-ar fi din zestrea lui Neagoe Basarab, in vremea caruia biserica n-a fost deloc pictata, ci peretii goi au fost doar acoperiti cu asemenea icoane grandioase. "Domnutul" are chip matur, cu fruntea inalta, bombata, si te binecuvanteaza parca mustrator, fara indurare. De ce e facatoare de minuni? Sora Iuliana n-ar putea spune precis. Din 1996, de cand a venit aici noua obste de maici (ultima obste femeiasca s-a destramat in 1890, iar in tot acest rastimp de un veac, manastirea a avut doar unu-doi calugari), rugaciunile multor credinciosi in fata acestei icoane au fost ascultate. Dar n-a fost nimic "senzational", cu lacrimari de mir ori paralizati ridicandu-se din scaunul cu rotile. Din amintirile tuturor monahiilor, parca mai mult ajutor au primit femeile. Femei cu boli, cu iubiri, cu certuri in familie. Dar mai ales femeile care nu puteau zamisli prunci[...]

Legenda gasirii icoanei e foarte asemanatoare cu cea a nasterii insulei. Tot un crestin, tot cu carul cu boi, incercand sa treaca Oltul printr-un vad din dreptul manastirii. Era sambata seara si omul a zabovit putin pe mal sa asculte, de peste ape, glasurile maicutelor la slujba Privegherii. Dupa aceea, s-a pornit sa treaca raul. Insa boii nu mai puteau face un pas. Se cazneau, saracii, dar parca un zid nevazut ii tinea pe loc, paralizandu-le inaintarea. Degeaba i-a manat, degeaba i-a mangaiat, degeaba le-a soptit cuvinte blande la ureche. Animalele sforaiau infricosate, invartindu-si boturile prin malul de pe marginea apei. Omul s-a gandit. Apoi s-a apucat sa sape chiar acolo, in albie, sub boturile vitelor, si a scos din pamant o icoana. O icoana sfanta, care avea sa devina vestita prin harul facerii de minuni. Mereu a ocrotit insula si biserica. Chiar si azi, o multime de oameni, dupa ce se inchina acolo, in dreapta altarului, marturisesc ca, pur si simplu, n-ar mai vrea sa plece din Ostrov niciodata. »

(http://www.formula-as.ro/2005/664/spiritualitate-39/manastirea-dintre-ape-ostrov-5948)

E aproape seară. Am sosit la Cozia, ctitoria celebră a voievodului Mircea din veacul al XIV-lea. Mă întâmpină ploioasă, dar senină. Imaginea Raiului de pe faţada bisericii voievodale mă fascinează. În timp ce organizatorii rezolvă problema cazării, eu fotografiez câte ceva.

Iau binecuvântare de la un ieromonah cu chip de sfânt şi bucuria îmi inundă inima. Mă întorc în biserică să ascult ce a mai rămas din Vecernie. Păcat că nu putem rămâne aici. Plecăm spre locul de cazare al mănăstirii Turnu(de Olt). Condiţiile nu mai contează. Părintele decide ca în zori să urcăm la mănăstire şi să luăm parte la Sfânta Liturghie, între 7 şi 8, 30. Ce bucurie !

Fotodrafii Koinonia