Cuviosul Iosif de la Optina
Schitul de maici Şamordino
“Mâine să vii la mine şi să-mi repeţi tot ce ţi-am spus eu. Am vrut să te învăţ cum trebuie să te spovedeşti. »
- A venit Pavel Ivanovici.
- Într-adevăr, slavă lui Dumnezeu, a răspuns liniştit stareţul Ambrozie...
Tot aici, în « hibarcă », a şi auzit Pavel Ivanovici cuvintele cuviosului, care l-au uimit : « Să veniţi după doi ani şi vă voi primi ». După ce au trecut doi ani, colonelul Plihankov şi-a dat demisia. A ajuns la Optina în ultima zi a termenului stabilit de către cuvios, însă stareţul nu se mai afla printre cei vii.
Pe 10 februarie, în anul 1892, Pavel Ivanovici a fost primit în obştea schitului Sf. Ioan Botezătorul şi îmbrăcat în rasă. Timp de trei ani a mers în fiecare seară să vorbească cu stareţii : la început a mers la cuviosul Anatolie, iar apoi la cuviosul Iosif.
După un an, pe 26 martie 1893, în Postul Mare, fratele Pavel a fost tuns rasofor, iar în luna decembrie a anului 1900, după boală, a fost tuns călugăr cu numele Varsanufie ; pe 29 decembrie 1902 a fost hirotonit diacon, iar pe 1 ianuarie în anul 1903 a fost hirotonit ieromonah.
În anul 1903, cuviosul Varsanufie a fost numit ajutorul stareţului şi în acelaşi timp duhovnicul schitului de maici Şamordino şi a rămas aşa până la începutul războiului cu Japonia[...] cuviosul Varsanufie, ca ascultare, a fost trimis pe front : acolo i-a spovedit, i-a împărtăşit pe cei răniţi şi i-a îngropat pe cei morţi şi el însuşi a fost supus de multe ori primejdiei morţii. După sfârşitul războiului, cuviosul Varsanufie s-a întors la slujirea de duhovnic. În anul 1907 a devenit egumen şi a fost numit conducatorul schitului. În această vreme, renumele lui se răspândise deja în toată Rusia[...].
Ca într-un port mântuitor veneau mulţimile de oameni în binecuvântatul schit al Optinei la cuviosul Varsanufie.
Pentru vindecarea nu numai a trupurilor, ci şi a sufletelor chinuite şi istovite de păcat şi căutau răspuns la întrebarea : cum să trăiască pentru ca să se mântuiască ? El vedea sufletul omului şi prin rugăciuni i se dezvăluiau lucrurile cele mai tainice din om, iar aceasta îi dădea posibilitatea să-i ridice pe cei cazuţi, să îi îndrepte de pe drumul greşit pe cel adevărat, să vindece bolile lor cele sufleteşti şi trupeşti şi să alunge demonii. Darul clarviziunii lui se arăta cu deosebire în timpul Tainei Spovedaniei săvârşite de el. S. M. Lopuhina a povestit cum, sosind la Optina pe când avea şaisprezece ani, a mers în « hibarcă », unde primea stareţul femeile. Cuviosul Varsanufie a văzut-o, a chemat-o la spovedanie şi acolo i-a redat toată viaţa ei, an după an, greşeală după greşeală, arătând nu numai datele exacte la care au fost săvârşite, ci şi numele oamenilor care au avut legătură cu ele. După ce a terminat această mărturisire înfricoşătoare, a poruncit: “Mâine să vii la mine şi să-mi repeţi tot ce ţi-am spus eu. Am vrut să te învăţ cum trebuie să te spovedeşti. »
Citiţi şi :
http://logos.md/carti/optina/pater_opt.html#xiiVARSANUFIE
http://logos.md/carti/optina/pater_opt.html#xiIOSIF
http://logos.md/carti/optina/pater_opt.html#viiiAMBROZIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu