Părintele Varsanufie îşi amintea că în vremea aceea îi plăcea foarte mult viaţa Sf. Malchus, care este pomenit în ziua de 26 martie. După ce a citit această viaţa, tatăl lui i-a spus că Domnul îl scapă de vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei nevăzuţi pe cel care Îl iubeşte pe El. Mai târziu, când părintele Varsanufie a ajuns la Optina, a fost tuns rasofor chiar în acea zi de 26 martie. Sfântul Malchus, care era călugăr sirian, a plecat din mănăstire pentru a săvârşi un lucru bun – acela de a vinde averile părinţilor lui după moartea lor şi de a împărţi banii celor săraci. Stareţul mănăstirii a încercat sa îl sfătuiască să nu facă acest lucru, spunându-i să nu se ducă în lume, prevenindu-l şi zicându-i că acestea sunt uneltirile diavolului şi că, dacă s-ar duce, lucrurile nu s-ar sfârşi cu bine. Malchus a plecat şi pe drum a fost luat prizonier de tâlharii lui Saracen, cu care a petrecut mulţi ani, muncind pentru un stăpân nemilos şi căindu-se pentru neascultarea lui faţă de stareţ. ; Şi Domnul, pentru suferinţa şi pentru credinţa lui deplină în El, l-a izbăvit în chip minunat de robie şi l-a întors în mănăstirea lui dinainte.
Uimitoare scene erau zugrăvite în imaginaţia băieţaşului Pavel – îşi închipuia deşertul galben şi fierbinte, prin care îşi târau picioarele fugarii istoviţi, Malchus şi o femeie sclavă, care l-a implorat să o ducă la orice mănăstire(ea scăpase împreună cu el). În spatele lor, apropiindu-se din ce în ce mai mult, veneau călare pe cămile Saracen şi slujitorul lui – ei îi văzuseră deja pe fugari şi cu bucurie răutăcioasa le pregăteau o execuţie nemiloasă...Fugarii s-au ascuns într-o peşteră, iar slujitorul lui Saracen a intrat în ea cu o sabie în mână ; se părea ca nu există scăpare pentru sărmanii svlavi...Însa deodată, din înunericul peşterii, a sărit o leoaică uriaşă şi tâlharul a fost rupt în bucăţi într-o clipă. Stăpânul lui, crezând că se ducea o luptă în peşteră si că trebuia să-l ajute pe slujitorul lui, a alergat înăuntru şi, de asemenea, a fost sfâşiat de colţii fiarei. Însă leoaica nu s-a atins de fugari. Ei s-au urcat pe cămilele, în ale căror curele au găsit mâncare şi apă şi, după ce au scăpat, au mers mai departe...Acum erau aproape de Antiohia. Malchus s-a întors la mănăstirea lui după ce, mai întâi, a dus-o pe femeie la o mănăstire de maici. Domnul i-a mântuit. « Nu », gândea probabil tânărul, « dacă ei voi avea de gând să ajung monah, niciodată nu voi face neascultare faţă de stareţ şi niciodată nu voi pleca din mănăstire pentru treburi lumeşti. »
Imagini de la :
http://www.mainlesson.com/display.php?author=langm&book=saints&story=malchus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu