Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

miercuri, 29 iulie 2009

"Dumnezeu ne-a poruncit să răbdăm mustrările şi supărările de la orice om prin care va îngădui să vină acestea asupra noastră"


Aproapele

Îmi scrii, stimată E. A., că este bolnavă C. şi îţi este frică să nu se îmbolnăvească şi mai mult. Boala trupească nu înseamnă nimic, ci trebuie să ne păzim să nu rămână netămăduite neputinţele sufleteşti, iar tu nici măcar nu vrei să-şi primească leacul prin doctorii menite acelor boli. Tu eşti mândră şi pe ea vrei s-o întăreşti întru aceeaşi ; nu vrei ca ceilalţii să se poarte grosolan cu dânsa şi te îngrijorezi că o vor conduce nişte bădărani neciopliţi, care, după părerea ta, sunt mai prejos decât dânsa. Dacă ai şti cât m-ai mâhnit prin aceasta! Ucenica cui eşti tu? Hristos a fost smerit şi nouă ne-a poruncit să ne învăţăm de la Dânsul a fi smeriţi şi blânzi, iar tu socoteşti pe alţii mai prejos decât dânsa ; aceasta este învăţătura potrivnicului şi iată că tu singură îi dai mândria ca şi chezăşie. Trebuie să-i inspiri faptul că este mai rea decât alţii şi, dacă s-ar socoti aşa, atunci ar fi mai mare înaintea Domnului. Dumnezeu ne-a poruncit să răbdăm mustrările şi supărările de la orice om prin care va îngădui să vină acestea asupra noastră, iar tu judeci : că aceştia sunt mai prejos decât ea, că sunt bădărani, dar poate că ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu ? Văd că nu ai nicio idee despre viaţa duhovnicească, dacă îi vezi pe ceilalţi în felul acesta. Aici nu sunt nici nobili, nici negustori, nici ţărani, ci toţi sunt fraţi şi surori întru Hristos şi ultimul va fi cel dintâi, iar cel dintâi, ultimul.(Cuviosul Macarie, 24, Vol. 6, pp. 309-310)

Din Filocalia de la Optina, paginile 34-35.

Icoana Cuviosului Macarie:

http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/08/24/sfantul-macarie-de-la-optina-copiii/


Iată oglindă nemincinoasă în care să ne privim chipul sufletesc şi apoi să ne întrebăm dacă avem ceva duhovnicesc în noi ! Ca să sporim în smerita cugetare. Pe câţi dintre semenii noştri nu îi socotim cu trufie « mai prejos » decât noi sau decât prietenii noştri ? Ce fel de răspuns Îi vom da lui Hristos, care ne-a învăţat să fim blânzi şi smeriţi cu inima, nu plini de sine şi aroganţi ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu