Sf. Terofan Zăvorâtul – Tâlcuiri: "asprimea nevoinţei trupeşti trebuie să fie împreunată cu înnoirea puterilor lăuntrice ale duhului"

Vineri[ Rom. 5, 17-6, 2; Mt. 9, 14-17] L-au întrebat pe Domnul de ce ucenicii Lui nu postesc. El a răspuns : pentru că încă n-a venit vremea. Apoi le-a atătat, prin pildă, că, îndeobşte, asprimea nevoinţei trupeşti trebuie să fie împreunată cu înnoirea puterilor lăuntrice ale duhului. Mai înainte aţâţă în tine duhul râvnei şi abia pe urmă să iei asupră-ţi nevoinţe aspre, căci numai atunci ai puterea lăuntrică, în stare să le poarte cu folos. Iar dacă neavând această râvnă te vei apuca, atras de nevoinţele adevărate sau părute ale altora, de nevoinţe aspre, ele nu-ţi vor fi de folos. Puţin ai să porţi aceste nevoinţe, apoi o să slăbeşti, o să te laşi de ele şi o să ajungi mai rău decât înainte. Nevoinţa aspră lipsită de duh lăuntric e la fel ca un petic de postav nou la o haină veche, sau ca vinul nou în burdufuri vechi. Un astfel de petic va cădea, şi gaura din haina veche se va face încă şi mai mare ; iar vinul nou va găuri burduful vechi, el se va împrăştia, iar burduful nu va mai fi bun de nimic. Asta nu înseamnă, totuşi, că nevoinţele aspre nu sunt bune, ci vreau să spun doar că totul trebuie făcut cu rânduială. Trebuie făcut în aşa fel ca nevoia de ele să vină dinăuntru, ca ele să aducă mulţumire inimii, nu să o strâmtoreze doar, ca o povară, din afară.